Inul este o planta anuala

 Inul este o planta anuala de 50 de centimetri inaltime, a carei cultivare se face de la inceputul primaverii pana spre inceputul verii. Durata de maturatie variaza in functie de cantitatea de caldura primita de planta. Inul are o floare albastra, care a si devenit simbolul sau.  De obicei purtau doua cozi impletite, lasate sa cada liber pe piept, si isi vopseau parul blond. Pozitia femeii etrusce era superioara pozitiei femeii din lumea greaca sau romana. Asemenea femeii cretane, ea se bucura de un respect si de o libertate pe care grecii si romanii nu le puteau intelege si nici accepta.

Aceasta mantie era adesea imblanita, ca si tunica. Dupa resursele fiecaruia, pieile erau mai scumpe sau mai ieftine, dar folosirea lor era universala . Stilul costumului european s-a simplificat in secolul al XlII-lea. in timpul Sfantului Ludovic s-a purtat aceeasi rochie lunga, fara ornamente, cu maneci largi, rascroite, stranse pe antebrate prin nasturi sau printr-o cusatura refacuta in fiecare dimineata si desfacuta in fiecare seara. Fabricate adesea cu un prost gust induiosator si din materiale ciudate (tul, pene, flori artificiale, voalete, chiar hartie de ziar si aschii de lemn), ele au fost reduse la dimensiunile unor palarii pentru papusi sau au devenit monumente nemasurate pe capul femeilor. Pentru a lupta contra frigului sau pentru a iesi pe bicicleta, femeile purtau pantaloni.

Nasturii mai erau folositi drept piese de orfevrarie, fiind cusuti pe haine ca ornamente. Puteau fi si simpli, confectionati din lemn acoperit cu stofa. in secolele al XVI-lea si al XVII-lea nasturii au jucat un rol decorativ pe rochiile femeilor. Pourpoint-urile masculine erau inchise de la guler pana in talie prin nasturi desi.  Si tinerii, atunci cand incep sa munceasca, abandoneaza de obicei tinutele prea excentrice, ca pe un penaj potrivit doar unui anumit anotimp al vietii. Daca mai demult existau la vanzatorii de haine barbatesti cele trei categorii: adolescent, junior si senior, astazi aceste distinctii tind sa dispara. Aceasta tinuta reprezinta pentru tineri o cvasiuniforma, indiferent din ce clase sociale ar proveni ei, invers fata de ceea ce s-a intamplat in istorie timp de secole, cand costumul indica foarte clar casta ori clasa sociala inca de la inceputul vietii.

 O coada de leu in spate era insemnul puterii suverane, insemn pe care Alexandru cel Mare il va prelua si el mai tarziu. Printii sumerieni purtau false ciocuri de par legate pe frunte printr-o banda ce reprezenta emblema zeilor si a sefilor. Regina Shu Bad (al carei mormant a fost descoperit la Ur) a fost inhumata cu podoabe pretioase, dar nu se poate spune care dintre acestea reprezinta un privilegiu regal. in ultimii ani ai Vechiului Regim francez a aparut obiceiul de a-i imbraca pe copii in haine albe. Foarte rapid, ideii de inocenta copilareasca i s-a asociat ideea candorii virginale. Tanara fata, nou personaj al literaturii romanesti, aparea imbracata in alb, iar la nunta ei purta o rochie alba cu un voal a carui marime a continuat sa creasca pe intreg parcursul secolului al XlX-lea. 

Costumele personalizate

S-au obtinut produsi de sinteza corespunzand fiecarui ton, iar procedeele s-au simplificat mult. Morala culorilor. Toate sondajele de opinie facute dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial arata ca albastrul e culoarea preferata a europenilor, situandu-se in topul preferintelor, cu mult in fata verdelui si rosului.   Fastuoasele drapaje dovedesc un fin simt al distinctiei, al nobletei. Atenienii se imbracau cu placere, punand la fiecare ocazie si in fiecare anotimp o alta haina, iar ateni- encele se imbracau pe strada sau la serbari altfel decat acasa. Uleiurile placut mirositoare erau frecvent folosite de barbati si de femei pentru a-si proteja pielea, ceea ce facea ca hainele sa fie spalate foarte des (munca incredintata de obicei sclavelor).

 Evident, costumele acestea personalizate" nu se fabricau in serie. Putem considera ca ele corespundeau unei cautari estetice individuale; o persoana eleganta, barbat sau femeie, isi facea o haina cu un detaliu nou, cu o broderie insolita sau cu un joc de culori inedit. Cei care traiau in jurul unui „lider al modei" isi permiteau sa poarte aceeasi fantezie care, imitata in cercul respectiv, ajungea sa aiba o anume popularitate, dependenta de importanta Curtii princiare in care se nascuse.  Chanel nu a incercat sa faca ceva „frumos", ci sa ofere dansatorilor sarmul realitatii. in 18 august 1929, Misia si Chanel au plecat la Venetia pentru a-1 vedea pe Diaghilev, care era bolnav de cancer si diabet. A doua zi acesta a murit, iar Chanel a preluat toate cheltuielile de inmormantare.

Si parfumul egiptean kuphi, de care am amintit mai sus, care era ars in cinstea zeului Ra si a carui reteta dateaza din anul 1550 i.H., continea tamaie si smirna. Pe atunci tamaia era la fel de scumpa ca aurul. Efectul acestora este ca alunga grijile si linistesc. Mai mult, parfumurile creeaza stari euforice si pot avea efecte afrodisiace. Razboinicii purtau parul taiat in fata si lasat lung, desfacut, in spate. Razboinicii de rang superior isi adunau parul in crestetul capului si isi infigeau in el doua pene de vultur sau de batlan. Femeile din aristocratie isi purtau parul impletit si adunat in doua cocuri pe frunte. Tatuajul, vopsitul parului, pilirea dintilor si fardurile au fost adoptate de catre azteci de la popoarele supuse, dar numai pentru femeile nobililor.

 Uniforma este atat de legata de functie, incat atunci cand, in secolul XX, unele posturi rezervate in mod traditional barbatilor au fost atribuite femeilor, s-au inventat pentru ele tinute calchiate dupa tinutele masculine. Acelasi lucru se intampla cu regina Angliei, care in fruntea regimentului ei poarta lunga tunica rosie a membrilor acestuia, peste o fusta de amazoana. Putine femei sunt fidele acestui tip. Majoritatea barbatilor admira zeitele si sunt flatati sa se arate in public in compania lor, dar prefera ca acasa sa fie asteptati de o femeie devotata. in toate epocile, alaturi de femeia-idol, afisata ca un obiect pretios, gasim tipul mamei de familie, al stapanei casei, care nu a abandonat dorinta de a placea, ci vointa de a se afirma provocand. 

Recucerirea imaginii traditionale

Lana reprezinta 6% din consumul mondial de textile si, cu toata concurenta fibrelor sintetice, ea ramane un produs de baza al industriei vestimentare. Producatorii sunt in majoritate tarile din Sud, iar consumatorii - tarile din Nord. Bumbacul. in India si in Africa, bumbacul a fost folosit de milenii.  Este de notat faptul ca auraria ateniana isi dezvoltase in timpul lui Pericle un stil propriu; pe atunci se purtau doar obiecte usoare, spre deosebire de secolul al Vl-lea i.H., cand la moda erau bijuteriile incarcate. De fapt, comparativ cu alte civilizatii antice, la greci bijuteriile ocupau mai putin loc in cadrul costumului.

 Hainele somptuoase erau privilegiul oamenilor Bisericii, care le purtau cu ocazia ceremoniilor liturgice, si al suveranilor, pentru ocaziile solemne. insa abia in Renastere vor putea fi gasite in vestimentatie urmele unor anumite cautari. Oamenii purtau pe atunci chausses de drap sub o rochie care se imbraca pe sus si care avea o lungime variabila - era scurta pentru tarani si calatori si lunga pentru ecleziasti, personaje importante si femei.  Dar sfarsitul razboiului nu a dus nicidecum la nasterea unui costum functional. Dimpotriva, asistam la o schimbare de o suta optzeci de grade. Femeia suferise mai mult decat in oricare alta perioada de razboi datorita bombardamentelor care ii inspaimantasera si pe civili si datorita privatiunilor economice care apasasera asupra tuturor. intoarcerea abundentei a dus la recucerirea imaginii traditionale a femeii.

Insa costul realizarii acestor „opere" este mult prea ridicat, iar timpul necesar acesteia nu este la indemana femeilor din ziua de azi.In intreaga lume beneficiaza astazi de realizarile sectorului haute couture doar 3.500 de persoane: 30% francezi, 5% alti europeni, 40% americani, 16% locuitori din Orientul Mijlociu si 7% locuitori din Japonia, Hong-Kong si Sin- gapore.  Pentru camuflaj, vanatorul avea nevoie de haine verzi vara si gri iarna. 

Soimarul se imbraca la fel pentru a nu speria pasarea pe care o dresa. El o purta pe aceasta pe mana stanga, care ii era protejata de o manusa groasa de piele. Mai tarziu el si-a atasat la centura o borseta numita charniere, in care pastra mici bucati de carne pentru soimul sau.

Luptatorii ocazionali n-ar fi acceptat uniforma care pe atunci era purtata de trupele de mercenari profesionisti. Spre sfarsitul secolului al XV-lea ei au adoptat niste costume mai potrivite, asa-numitele lansquents elvetiene: pourpoint-uri scurte, dand libertate miscarilor, si pantaloni pana sub genunchi, totul fiind vatuit, pentru amortizarea socurilor, si ornat cu dechiquetures (taieturi, sfasieri in material), care vor deveni adevarate semne de recunoastere (fig. 47). Prezentata in 1989 la Paris, aceasta veritabila opera de arta a fost conceputa de Helene Gainville; avea bijuterii realizate de Alexander Reza si mici diamante montate in platina, raspandite pe toata suprafata materialului.Pana nu demult moda era facuta pentru femei adulte, iar tinerele isi modelau imaginea dupa imaginea mamelor lor. Astazi nu mai este la fel. 

Piatra montata in aur

 De cele mai multe ori informatiile necesare unei istorii a vestimentatiei sunt presarate ici-colo sau lipsesc cu desavarsire. Ceea ce ii pune in incurcatura nu numai pe designerii de teatru ori de film!  Preotii Israelului erau „sarea si plamadeala" poporului ales. In Biblie, imbracamintea lor e descrisa in putine locuri. Termenul beged (plural: begadim) desemneaza in Biblie piesele de imbracaminte masculine si feminine. Kuttonet-ul este un talar, adica o roba cu maneci lungi, identica pentru barbati si femei. 

Un alt exemplu: se pare ca rochia a la polonaise, a carei fusta era separata in trei parti, purta acest nume deoarece Polonia fusese impartita intre Rusia, Austria si Prusia. Ca si pantofii poulaines, amintiti anterior, nici aceasta rochie nu a fost purtata vreodata in Polonia . Moda devenise in acea perioada un element al actualitatii, dispunand de ziare special consacrate propagarii ei.  in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Statele Unite s-a dezvoltat o infloritoare industrie a hainelor ready to wear. Pentru a inventa noi modele pe placul tinerilor, confectionerii francezi au inceput sa recruteze creatori de un nou tip: stilistii. Catre 1960 acest cuvant desemna inca o functie destul de imprecisa.

Tot timpul anului ma gandesc, lucrand, la Pantelleria, plina de culori si de mirosuri, unde pot sta fara sa fac nimic, ascultand sunetul vantului. In fond, ai nevoie de foarte putine lucruri. Doar esentialul." De la o colectie la alta, textura si accesoriile raman familiare. Dar colectia Signora, de exemplu, nu poate fi numita o victima a curentului retro. Razboinicii isi tatuau corpul si fata cu linii imprimate in piele cu praf de pirita.Nobilii isi aplicau pe buza de jos mici butoni de obsidian sau de agata, in timp ce marii demnitari aveau butoni din ambra sau dintr-o piatra montata in aur, iar razboinicii din bucati de scoica. in urechi purtau un betisor de lemn, iar regele purta un betisor fin de turcoaza care ii traversa septul nazal.

 La origine nu s-a cautat ca aceste tinute sa fie facute practice. Dar, datorita faptului ca tonul unei uniforme prea stricte nu contribuie la mentinerea unor relatii corecte intre stewardese si calatori, companiile aeriene au apelat la mari croitori pentru a infrumuseta uniforma stewardeselor. Ele pot alege acum intre culori mai seducatoare decat bleumarinul sau albastrul deschis, putand purta chiar si pantaloni. 

Daca pana atunci femeia era reprezentata lenesa, la ea acasa sau intr-o gradina, de pe la 1875 femeia incepe sa fie reprezentata adesea afara, cumparand flori, asistand la curse, pe plaja sau in excursie la lacurile elvetiene. Noii femei ii va fi asociata o noua tinuta. Dar aceasta nu va fi pantalonul bufant sub o crinolina scurta, pe care Amelia Bloomers il propusese elevelor sale americance in 1851, ca o solutie la necesitatea unei vieti active.

Ierarhia claselor sociale

Oricum, e sigur ca in unele cazuri costumul poate conferi o idee superioara despre persoana care il poarta. De altfel, cum spunea James Laver, spiritul ni-l imbracam, nu corpur. Vesmantul provine si dintr-o vointa de diferentiere, evidentiind ierarhia claselor sociale.  De obicei purtau doua cozi impletite, lasate sa cada liber pe piept, si isi vopseau parul blond. Pozitia femeii etrusce era superioara pozitiei femeii din lumea greaca sau romana. Asemenea femeii cretane, ea se bucura de un respect si de o libertate pe care grecii si romanii nu le puteau intelege si nici accepta.

Aratandu-si picioarele in ciorapi colanti, barbatul isi punea in evidenta sexul, sub un buzunar umplut avantajos, in care isi mai putea aranja si cateva fleacuri. Nu era vorba de capriciul catorva excentrici. Toate marturiile din secolul al XVI-lea pe care le avem ne arata acest detaliu uluitor, ca pe o afirmare a prerogativelor masculului. Cu toate acestea, femeile din acea vreme jucau si ele un rol important in societate.   Daca nu luam in considerare minijupele din epoca bronzului, gasite in Danemarca, putem spune ca pentru prima data in istorie fustele s-au scurtat cu adevarat. in 1915 rochia acoperea genunchiul dar nu ajungea pana la glezna. Trebuie remarcat ca aceasta schimbare, care era in concordanta cu toaletele de stil taior fara ornamente complicate, a fost atat de natural impusa de circumstante, incat ea n-a avut deloc un caracter revendicativ sau provocator.

Problema era atat de suparatoare, incat in 1892 directorul Operei din Minneapolis a fost dat in judecata de un spectator pe care refuzase sa-1 despagubeasca si care declara ca plasatoarea a refuzat sa-1 mute din spatele a doua femei cu palarii gigantice, de unde nu a vazut nimic. Directorii teatrelor aveau nevoie de inalta societate, dar nu puteau permite ca moda acesta a sa alunge alti spectatori din sala.  in secolul al XVIII-lea culoarea depindea de gustul fiecaruia, regele Frantei avand un echipament albastru inchis. Vanatoarea pedestra n-a avut niciodata un costum special; acesta se caracteriza prin culorile toamnei si prin alegerea hainelor potrivite mersului prin terenuri accidentate.

Nu mai vedem astazi soimi ai patriei, pionieri sau lice- eni-utecisti; acum elevii merg la scoala imbracati in blugi si in geaca de piele, cu tricourile ori camasile care sunt la moda in oras. Totusi, inainte de 1989 parintii erau multumiti de existenta uniformelor, deoarece ele faceau mai putin vizibile diferentele sociale, existente in ciuda propagandei oficiale care proclama egalitatea.  Si e firesc ca in ziua nuntii, zi de o asemenea importanta, zi in care te deschizi spre celalalt, femeile sa-si doreasca sa fie cat mai frumoase, unice, ceea ce se vede si din vesmintele pe care le aleg cu aceasta ocazie. Cea mai fastuoasa rochie de mireasa creata vreodata a costat exact 7.301.587,20 de dolari. 

In portul popular exista fenomenul modei

Pentru ca nu mai atrageau privirile si dorintele barbatilor, ele au inceput sa poarte chiloti si brusc partenerii le-au dorit din nou. N-au inventat pudoarea, ci erotismul, care atrage prin ceea ce ascunde. Socand, deveneau oarecum impudice. E decent (din latinescul decere = a conveni) ceea ce e convenabil/acceptabil sa faci pentru a nu contraveni ordinii stabilite. Femeile purtau camasi de in, lungi pana la glezne, care erau prinse cu bretele pe umarul stang si care erau albe (inca din cele mai vechi timpuri vesmintele colorate au fost considerate vesminte sacre, rezervate zeilor). Din epoca Noului Regat, femeile au inceput sa poarte peste aceasta camasa si o rochie innodata sub sani.

 Amploarea de-a dreptul paralizanta a fustelor a fost completata printr-un alt accesoriu: corsetul. Corpul cu balene n-a supravietuit Revolutiei franceze. Sub rochiile colante din timpul Primului Imperiu se purtau bustiere care sustineau pieptul. Umerii nu mai erau trasi in spate, iar catre 1815 rochiile femeilor si-au schimbat croiala si au incetat sa mai aiba spatele stramt. Maniacii streaking-\i\ui aveau drept uniforma un fel de casca facuta in asa fel incat politistii sa nu-1 recunoasca de departe pe delincvent. Sociologii si-au pus serioase intrebari asupra sensului acestei manifestari ce vine din traditia studenteasca, traditie in care orice pretext pare bun pentru a te dezbraca. insa vedetele din spectacolele de strip-tease n-au cautat niciodata pretexte ideologice pentru a se dezbraca, si nici nu si-au cerut in felul acesta dreptul la libera expresie...

Am botezat-o Roumania Look pentru ca totul a pornit de la cateva fotografii facute in Romania de un prieten. A fost ca un declic. Colectia a inceput sa traiasca in capul meu: mi-am trimis asistentii in Romania. Pentru mine tema era deja clara: o vesta scurta, ajustata, foarte masculina, fuste plisate sau rochii pe care sa le pun una peste alta pentru a face sa valseze culorile.   Femeile poarta: batic/ carpa/broboada; margele sau bani in sirag; ie sau camasa; ciupag; spacel; pieptar sau sfetar; brecire la mijloc; poale sau fota sau catrinta (in Banat, la spate poalele pot fi „goale" sau insotite de opreg - fire lasate vertical); ciorapi; opinci; sandale; pantofi.Si in portul popular exista fenomenul modei. in fiecare an exista ceva nou, fie la hramul bisericii din sat, fie de Pasti. 

Colegiile englezesti au pastrat obiceiuri vestimentare stricte; si astazi fostii elevi poarta cravate in culorile colegiului pe care l-au absolvit. in Romania, ca de altfel in general in tarile foste socialiste, elevilor li s-a impus portul unei uniforme, uniforma la care au renuntat cat se poate de bucurosi dupa Revolutia din decembrie 1989.  Seducatorul incepea sa fie preocupat de castigul banilor, ingrijindu-se tot mai putin sa placa prin detalii personale ale costumului. Se spune ca aceasta eleganta inghetata a fost imprumutata din Anglia, barbatii renuntand sa-si mai aleaga liber imaginea pentru a se inchide in acest conformism. Pentru englezi, insa, excentricitatea a fost din- totdeauna un simptom al geniului. 

Portul manusilor gonflabile

Matasea era folosita de asemenea pentru unele vesminte liturgice. intre secolele al Vl-lea si al XlII-lea, difuzarea matasii in Occident s-a extins, fapt probat de bucatile de stofa descoperite in zilele noastre; chiar dupa cc ea a inceput sa fie fabricata si in vestul Mediteranei cantitatile importate au crescut mereu.  Aceste piese vestimentare aveau menirea de a acoperi trasaturile fetei si parul: femeia care iesea din casa fara voal putea, ba chiar trebuia sa fie alungata de catre sotul ei. O femeie serioasa nu avea voie sa-si lase parul la vedere. Doar in ziua nuntii femeii ii era ingaduit acest lucru, si asta doar daca era inca fecioara.

 Femeile au obtinut abia in anul 1675 autorizatia de a practica aceste meserii; pana atunci, croitorii s-au opus intotdeauna cu succes acestui lucru. Cu exceptia catorva amendamente, aceasta Carte a meseriilor a ramas in aplicare pana in 1776, cand a fost abolita de catre Turgot. Croitorii nu aveau, asa cum nu au avut niciodata, dreptul de a vinde drap; ei faceau haine din tesatura adusa de clientela. Tot razboiul e responsabil pentru extinderea tricotajului manual. in revistele pentru femei apareau modele de tricotaje pentru soldati si in mainile femeilor din toate clasele sociale se gaseau ace si gheme de lana. Broderiile nu isi mai gaseau locul in noul costum simplificat. 

Imaginatia, puterea sa de a crea linii, culori, forme si capacitatea sa de a inventa stiluri se sprijina solid pe o cultura trecuta prin toate experimentele artei. Oricum, marturisita sau nu, bucuria copilareasca a costumului ne insoteste toata viata. Janina Stefan si-a infiintat propria casa de moda, Janine Fashion Design in 1993 si in scurt timp aceasta a devenit casa de moda cea mai dinamica din Romania, prezentand doua colectii pe an, cu peste 150 de piese vestimentare fiecare. Combatantii purtau pantaloni si aveau innodata la incheietura mainii o batista de culoare diferita pentru fiecare. Torsul le era gol. Loviturile sub centura au fost dintot- deauna interzise, dar sportul era atat de periculos, incat incepand cu anul 1880 boxeurilor li s-a impus portul manusilor gonflabile, care fusesera inventate inca din 1747.

Singurul rol pe care 1-a jucat fara un costum special si fara masca a fost Alceste din Mizantropul.in comedia clasica valetii si bufonii purtau costume stilizate si atemporale, iar personajele burgheze - costume normale. Tragedia postula un costum prin care sa se faca simtita distanta fata de lumea contemporana.  Referindu-se la femeia imbracata in pantaloni, de obicei ei spun, cu ipocrizie, ca in acest fel nu se poate distinge o fata de un baiat - ceea ce este absurd, caci diferenta de sex este facuta vizibila de alte detalii ale vestimentatiei - ori ca este vorba despre o tinuta „provocatoare" - ceea ce este cel putin ciudat, deoarece ei nu au spus acelasi lucru despre moda minijupei, de exemplu.

Pieptanatura barbatilor

Firul obtinut se usuca foarte rapid. In domeniul vestimentar, cele mai multe fibre sintetice utilizate sunt poli- amidele, dintre care nailonul are cea mai mare rezistenta la abrazare. insa, deoarece nailonul nu e prea placut la atingere si se ingalbeneste repede, el si-a gasit intrebuintare in industria ciorapilor si a lenjeriei, unde a inlocuit aproape com-plet celelalte fibre; rezistenta si transparenta sa fac din el un bun substitut al matasii naturale.   Adeseori barbatii (preotii intotdeauna) isi radeau capul, din epoca Vechiului Regat incepand sa poarte peruci de toate formele, din fire de par natural si din fibre vegetale artistic pieptanate. Aceste peruci erau introduse in mormant cu grija, alaturi de proprietarii lor. Daca pieptanatura barbatilor era de obicei rotunda, femeile purtau parul (pieptanat sau impletit, dupa obiceiul african pastrat pana astazi) desfacut in numeroase cosite.

De fapt s-a inlocuit un rau prin altul, caci si aceste crinoline erau foarte grele. Astfel s-a revenit la cercurile cu balene, care erau cusute in jupoane sau prinse cu fire verticale. Aceste jupoane, care si-au pastrat numele de crinolina, erau usoare si puteau sustine o fusta cu circumferinta de 14 metri fara a solicita prea mult soldurile elegantei, care nu avea voie sa se desparta de crinolina sa nici pentru a juca crochet sau pentru a pescui.  Publicul este la curent cu noutatile modei prin intermediul televiziunii, vazandu-le zi de zi pe vedete imbracate dupa ultimul racnet. Apoi prin intermediul revistelor, care, pe langa informatii generale, fac cunoscute si noile modele vestimentare. Femeile vor fi incurajate sa-si valorifice cat mai bine aptitudinile.psihice si resursele financiare. Moda isi pierde aspectul ei de vis irealizabil.

Asa cum o face si Kolnischwasser 4711, apa tonifianta cu arome de ierburi de Calabria, a carei producere a fost initiata cu cateva secole in urma de catre Wilhelm Muelhens, care detinea secretul fabricarii ei de la un calugar italian. Se stie ca un parfum isi are rolul sau, ca poate exprima fara cuvinte elanul corpului si pasiunile inimii. insa a te sti parfuma este si o arta, si o stiinta. A te parfuma corect inseamna a sti sa te adaptezi circumstantelor si momentelor zilei fara a-ti deranja anturajul. Cine ar avea de exemplu ideea sa poarte seara la restaurant taiorul unei femei de afaceri?

Servitoarele erau imbracate intotdeauna in negru, avand si un sort alb a carui forma a variat in cursul secolului al XlX-lea, si purtau o boneta simpla sau o bucata de panza alba prinsa cu ace; purtau adesea si rochiile mai uzate ale stapanei. Doicile purtau la inceput costumul provinciei lor, caci cel mai adesea ele erau taranci, iar dupa 1870 aveau deja haine tipice: un sort, o manta si o boneta cu panglici.  in ultimii ani ai Vechiului Regim francez a aparut obiceiul de a-i imbraca pe copii in haine albe. Foarte rapid, ideii de inocenta copilareasca i s-a asociat ideea candorii virginale. Tanara fata, nou personaj al literaturii romanesti, aparea imbracata in alb, iar la nunta ei purta o rochie alba cu un voal a carui marime a continuat sa creasca pe intreg parcursul secolului al XlX-lea. 

Momentele de libertate

 Dupa cum se observa, costumele pastrate de dinaintea secolului al XVII-lea sunt rare. Pentru perioadele ulterioare, cercetatorul dispune de un numar mai mare de haine, are la indemana mai ales hainele purtate de oamenii suficient de instariti pentru a nu si le uza de tot, care aveau locuri de pastrare a tinutelor de sarbatoare.   in lipsa unor marturii literare, singurele informatii despre obiceiurile misteriosului popor al etruscilor ne sunt furnizate de interioarele mormintelor, de frescele si obiectele care s-au pastrat acolo. Imbracamintea barbatilor era simpla si comoda. Vara umblau cu torsul gol, in jurul coapselor avand un fel de fusta scurta.

Crestinii au repudiat, in masura posibilului, costumele luxoase si prea studiate, al caror fast il asociau moravurilor usoare ale Romei pagane. Sub influenta lor si ca o consecinta a degradarii institutiilor romane sub socul invaziilor, costumul a avut o perioada de saracire. Asistam la tentativa de a reintroduce in moda rochiile largi, poncho-urile si salurile. Nimic nu e mai putin uniform decat costumul drapat; daca acesta pare utopic la birou sau la fabrica, el s-ar preta momentelor de libertate. in timp cc altii cauta idei noi, John Galliano stilizeaza kimono-urile.

 Nu exista nimic mai patetic decat aceste marionete ale modei. intr-o zi machiate izbitor, in alta zi palide, aeriene sau greoaie, libertine sau ascetice. A te juca cu moda este o arta. Prima regula este sa nu-ti parlesti aripile. Am vrut intotdeauna sa dau femeilor protectia pe care o confera unui barbat o garderoba de baza. Aceasta regula a buzunarelor nu se aplica altor cate- corii in uniforma, cum ar fi conductorii de tren, militienii, alte personaje oficiali- Dar, intr-un fel sau altul, rangul lor este semnalat. Cei care au calatorit in China au observat ca numarul de stilouri aflate intr-unui din buzunarele de la piept este in mod clar o indicatie.

Cand Isabey va desena costumele pentru incoronarea lui Napoleon I, el se va inspira din costumele cavalerilor ultimului Ordin regal. De asemenea, pe umerii demnitarilor imperiali vor putea fi vazute cape a la Henri al III-lea.Unele Ordine s-au pastrat pana astazi. Ordinul Lanii de Aur a fost instituit in anul 1430 de catre Filip cel Bun, duce de Burgundia, la Bruges.  in timpul razboiului din Algeria, sustinatorii Algeriei franceze organizau manifestatii in care femeile isi scoteau voalul cu ostentatie, in timp ce fundamentalistii intareau semnele exterioare de apartenenta la islam, voalul fiind unul dintre cele mai vizibile. in Iran, in timpul revolutiei khomeyniste, femeile au revenit spontan la voal pentru a arata ca refuza occidentalizarea fortata impusa de sah. 

Fiecare planseta era pentru o culoare

Claude Dangon, un artizan de origine italiana, a inventat un nou tip de razboi pentru stofele de latimi mari. Renumele producatorilor din Lyon creste, iar industria, desi destul de prost organizata, va supravietui penuriei de la sfarsitul domniei lui Ludovic al XlV-lea si mai ales plecarii a numerosi muncitori protestanti dupa revocarea Edictului de la Nantes.  Pentru dimintlarea costurilor, procedeele orientale au fost treptat inlocuite de imprimarea cu ajutorul unor plansete de lemn pe care era gravat in relief motivul dorit. Fiecare planseta era pentru o culoare. Dar procedeul era foarte complicat, asa ca lemnul a fost inlocuit cu cuprul, motivul fiind acum gravat in metal. 

Dupa cum figureaza in cartile de conturi ale modistilor, in pretul unei rochii intra materialul (velur negru), de 380 livre, si garnitura, de 800 livre! E adevarat ca era vorba de toaletele oficiale pentru prezentari la Curte. Pe hainele mai simple, decoratiunea consta intr-o panglica din acelasi material cu rochia, infasurata pe partea de jos a fustei, ea putand fi aplicata si in valuri.  in a doua jumatate a secolului al XlX-lea exista la Paris o clientela formata nu numai din femei de la Curte, ci si din femei apartinand marii burghezii si din vizitatoare straine. Americancele, dornice de a fi in ton cu moda si dispuse sa-si cheltuiasca banii, devin cele mai bune cliente ale marii industrii de haute couture.

Adevarul este ca fiecare se poate regasi intr-un parfum. Parfumul pe care il folosim vorbeste despre noi, ne defineste. O femeie se distinge prin parfumul sau, ce o insoteste in permanenta asemeni unei umbre; identitatea olfactiva se contopeste cu o identitate imaginara.Astazi nimeni nu mai ramane in top intamplator sau ocupandu-se cu improvizatii.   Cu exceptia tinerilor, moda "folclorica" nu e adoptata decat pentru distractie. Totusi, femeile de orice varsta nu ezita sa poarte astazi kimono-uri japoneze sau sari-un indiene, costume vesnic elegante.Am vazut, pe scurt, cum au influentat costumele populare costumul claselor elegante, costumul european, moda.

 Se pare ca oamenii, si in special tinerii, isi pun din nou probleme in legatura cu semnificatia notiunii de libertate.Prostituatele au avut in Evul Mediu obligatii vestimentare care variau de Iu un oras la altul. in unele locuri li se interzicea sa poarte bijuterii, dar in altele leineile cinstite erau cele care nu purtau asa ceva. Tentativele de a li se impune haine dungate n-au reusit.   in mod obisnuit, cuplul se prezenta la altar in cea mai buna tinuta, adesea costumul local, iar aceasta nu avea o semnificatie speciala, fiind doar o forma de respect reciproc, (in satele noastre, cu ocazia nuntii, mirii, dar nu numai ei, se imbracau in cele mai frumoase costume populare pe care le aveau.