Diferentele costumului in functie de profesiuni

 Dupa 1920 au fost folosite de asemenea fibrele pe baza de acetat de celuloza. Blana. Se presupune ca blanurile naturale au fost primele materiale folosite de om pentru a se imbraca. Chiar cand materialele tesute s-au extins, blanurile au fost purtate in mod curent.  Tiparele erau din hartie, pergament sau carton. Prima atestare a lor dateaza din secolul al XVIII-lea. Prima carte de croitorie din Europa, publicata la Madrid de catre Juan de Alceya, in 1589, prezenta un fel de tipare schematice, care erau mai degraba sugestii pentru obtinerea unui numar cat mai mare de bucati dintr-o stofa, in scopul economisirii materialului. 

Va reveni apoi o scurta perioada de influenta italiana, o data cu razboaiele franco-ita- liene. Acesteia ii va succeda la mijlocul secolului al XVI-lea o epoca a modei spaniole, care se va prelungi pana in prima treime a secolului al XVII-lea. Cu domnia lui Ludovic al XlV-lea, preponderenta va fi preluata de stilul francez pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea.  Dimitri a pus-o apoi pe Chanel in legatura cu Sam Goldwin; acesta dorea sa dea femeilor o motivatie in plus pentru cinematograf, incercand sa le faca sa mearga la filme nu doar pentru filmele propriu-zise, ci si pentru a afla ultimele noutati ale modei. Goldwin avea nevoie de Chanel pentru ca reginele Hollywood-ului sa fie imbracate pe ecran ca in viata cotidia-na. 

Acea perioada in care Hollywood-ul considera extravaganta un act de credinta a fost o epoca fericita pentru creatorii de palarii Adrian, Walter Plunkett si Travis Banton, care au conceput pentru ecran, dar nu numai, articole care erau esenta c/iic-ului si a elegantei. Dupa ce filmele erau distribuite, stilurile respective erau imediat copiate de catre fabricantii in serie.   Poate tot dintr-o motivatie igienica s-a mentinut si vechiul obicei - semn de respect - de a nu se prezenta unei persoane un obiect tinandu-1 in mana, ci doar pe un evantai sau pe palmele acoperite cu manecile hainei.in lumea araba erau foarte accentuate diferentele costumului in functie de profesiuni, si nu doar legat de pozitia sociala.

in majoritatea cazurilor e imposibila o reconstituire exacta a costumelor vechi. S-ar putea spune ca vesmantul care evoca cel mai bine o epoca nu este in mod obligatoriu cel care reproduce exact modelele originale, ci mai degraba cel care da spectatorului iluzia lor, asa cum cel mai bun actor nu e cel care plange cu lacrimi adevarate, ci cel care te face sa crezi ca plange cu adevarat. Una dintre imaginile religioase devenite clasice este nunta. in afara de anii '60, cand s-au vazut, chiar si la noi, ceremonii de nunta in hainele cele mai diverse, rochia alba a simbolizat cel mai adesea momentul unirii celor doi soti. Satin, matasuri, dantele se regasesc la toate latitudinile si in majoritatea confesiunilor. La fel, voalul, inelul si uneori coronita. 

Finetea plaselor de paianjen

 Planta trebuie sa fie bine irigata. Exista doua mari varietati de bumbac, cea indiana si i ca americana, dar astazi se incearca restrangerea varietatilor. Bumbacul a ajuns in coloniile engleze de pe continentul american la inceputul secolului al XVII-lea, mai ales in statele din Sud, unde conditiile pentru cultivarea sa erau favorabile.  Centura se numea hagor sau ezor, iar meii era mantaua, cuvantul insemnand etimologic "haina de deasupra". Simlah, de la "a se inveli, a se infasura", era o haina ce se infasura pe corp, iar adderet era un fel de pelerina de ploaie pe care o imbracau nobilii. Cat timp si-au urmat destinul de nomazi, nu se pot spune multe despre hainele evreilor; lor le ajungea o mantie si o tunica, identice pentru barbati si femei.

Un alt element al costumului masculin, remarcat mai inainte, era partea de jos a pantalonilor, facuta dintr-o tesatura cu ochiuri. Aceasta parte s-a transformat ulterior in bine cunoscutii ciorapi. Ciorapul tricotat se raspandeste in Europa la inceputul secolului al XVI-lea. Pentru ciorapii barbatesti mai eleganti se folosea o matase groasa, iar pentru femei, care isi prindeau ciorapii sub genunchi cu o jartiera, s-au facut, cel putin in secolul al XVIII-lea, plase de matase de o finete ce concura finetea plaselor de paianjen. Iar timpul in care ordinatoarele vor putea transmite masinilor ordinele clientului ce doreste o haina de cutare sau cutare forma, culoare si cu o anumita particularitate nu este departe. in Marea Britanie chiar exista o astfel de fabrica pentru tesaturi, iar in Statele Unite, intr-o fabrica din Tennessee specializata in fabricarea pantalonilor, prin intermediul unui computer, datele sunt transmise unui robot care taie materialul pe masura si il reintroduce in linia de montare pentru asamblarea finala.

 Trebuie remarcat ca, dupa ce a cucerit intreg Estul, pe piata occidentala se impune acum parfumul Maroussia de Slava Zaitsev, creatorul rus care prezinta o serioasa concurenta pentru Casele de moda occidentale, in presa fiind supranumit pe drept cuvant „Dior cel rosu".In domeniul parfumurilor important este nu numai mirosul, ci si ambalajul.   Au fost lansate o serie intreaga de mode pentru aceasta varsta: mini, apoi maxi, coafurile cu par lung si lins, machiajele pale pentru fete, camasile pestrite, purtate deschise, bluzoanele, blugii stramti pentru baieti. Putin mai tarziu, adultii au urmat si ei aceasta miscare, adoptand tinutele respective cel putin in timpul liber.

 E posibil ca aceasta moda sa fi fost consecinta unei dorinte de recuperare a hainelor rupte in lupta, dar ea a devenit expresia unei fantezii personale si a trecut si in costumul civil. Aceste mici taieturi erau comune tuturor soldatilor, semnele distinctive fiind inca destul de discrete. Stindardele erau specifice fiecarui canton, iar crucile albe erau cusute pe costume in locuri diferite. Astazi materialul de blugi e folosit chiar si pentru rochii, fuste, camasi, geci, genti sau cizme. Largi sau stramti, blugii au fost adoptati si in haute couture, noile modele create lasand sa se intrevada week-end-uri confortabile atat pentru un Bill Clinton, cat si pentru un Roman Polanski. Gianni Versace, creatorul unui, jeans antipoluant", spune despre acesti pantaloni ca sunt „in aparenta un element simplu, usor de purtat in mii de ocazii, dar prin minutiozitatea detaliilor de constructie pot avea o distinctie de neegalaf.

Kyllie Minogue a spus adio decolteurilor

 Fibra inului este foarte solida; pentru a fi filata trebuie ca in prealabil tijele sa fie lasate in apa sau pe camp la soare. Astazi se folosesc in acest scop procedee chimice, care au atins doar in anii din urma o tehnica satisfacatoare. Fibrele sunt apoi melitate manual sau mecanic. Filarea se face pe uscat sau in stare umeda.  Spre sfarsitul mileniului al III-lea i.H., barbatii purtau o tunica cu maneci scurte, ce ajungea pana deasupra genunchilor, fiind prinsa cu o curea. Cei bogati imbracau peste aceasta tunica o mantie de lana ce aducea intrucatva cu o toga drapata. Trebuie remarcat ca nici grecii si romanii, nici popoarele Orientului antic nu au cunoscut pantalonii. 

Comertul era posibil doar pentru obiectele de mare lux, fapt dovedit si de hainele de incoronare ale lui Henric al II-lea, pastrate la Bamberg. Exemple mai numeroase exista pentru stofe si bijuterii; in majoritatea mormintelor merovingiene s-au gasit bijuterii de bronz decorate cu emailuri compartimentate sau cu granate.  in romanul acestuia, femeia avea in sfarsit posibilitatea de a face cariera si de a nu mai depinde din punct de vedere material de barbat. Costumul fetei baietoase isi va pastra caracterul de provocare sexuala, asa cum il vom reintalni catre 1960. Manifestarea femeii emancipate era in acelasi timp in legatura cu noua ei libertate fata de barbat, dar si cu amintirea puterii ei de seductie.

Kyllie Minogue a spus adio decolteurilor, Julia Roberts nu ezita sa se fotografieze necoafata, Vanessa Paradis poarta pantaloni trapez de acum douazeci de ani, iar Naomi Campbell se imbraca in blugi rupti. Chiar si Madonna, care soca mai demult prin aparitiile sale sexy, a pozat in haine lalai pentru revista Vanity Fair. Din secolul al X-lea utilizarea lor a fost permisa si inaltilor functionari, iar incepand cu secolul al XH-lea, si negustorilor bogati. Atat femeile, cat si barbatii purtau evantai - fie de tip rigid, din matase alba intinsa pe un cadru rotund sau oval (model chinezesc tipic), fie de tip pliant, decorat in culori vii si caligrafiat frumos (model coreean).

Partenerul ei, Lekain, a suprimat peruca, iar pentru rolurile orientale a purtat turbane si caftane garnisite cu blanuri tigrate, care pe atuhci erau considerate culmea exotismului. A mai trecut catva timp pana cand Talma a reusit o adevarata reforma a costumului de tragedie; ea a aparut pe scena intr-o toga conceputa de prietenul ei, pictorul David, II vand bratele si picioarele goale.  La chinezi nu este atat de importanta perfectiunea formelor, cat splendoarea interioara. Iar scriitorul japonez Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru literatura, descria rafinamentul si finetea gheiselor, de la farmecul subtil pe care-1 degajau prin gesturile lor elegante si feminine si prin maiestria tremurului usor al pleoapelor pana la miscarea ampla a manecilor kimono-u\ui. 

Culoarea ce indica pozitia sociala

Oricum, e sigur ca in unele cazuri costumul poate conferi o idee superioara despre persoana care il poarta. De altfel, cum spunea James Laver, spiritul ni-l imbracam, nu corpur. Vesmantul provine si dintr-o vointa de diferentiere, evidentiind ierarhia claselor sociale. Dupa moda sobra a negrului, venita din Flandra, via Spania, in Europa epocii lui Ludovic al XlV-lea s-au purtat tonuri de rosu, violet, cafeniu, hainele fiind acoperite cu broderii metalice, grele. Tesaturile de bumbac venite din India, colorate si dungate, au fost adoptate cu un entuziasm usor de inteles. De la inceputul secolului al XVIII-lea au inceput sa fie purtate satinuri si damascuri in tonuri mai vii, presarate mai apoi cu flori mari, stralucitoare.

 In secolul al XVI-lea pourpoint-ul masculin nu mai era ascuns sub o alta haina, dar ramanea in continuare legat de chausses prin sireturi, plasate acum la nivelul taliei. Abia in secolul urmator costumul masculin va primi o alura moderna (fig. 14 si 15). Pantalonii bufanti abandonati in vremea lui Henric al IV-lea nu vor mai fi purtati decat de paji si de garzile elvetiene, sub Ludovic al XlV-lea.  Dupa Dictionnaire de la conversa- tion etde la lecture din 1865, cuvantul inseamna „perla inegala, neslefuita, care nu este rotunda". Nici etimologia latina nu este prea nobila, pentru ca el este derivat din verruca, ce inseamna „neg". Cuvantul a aparut mai intai in referirile la perlele inegale, apoi i s-a atribuit un sens figurat, baroc devenind sinonim cu neregularitate.

Primul numar de cha- peaugraphie a fost adus pe scena de mimul francez Tabarin in 1750, dar interesul pentru un asemenea numar a disparut o data cu creatorul lui. in 1870, vedeta pariziana Fusier a recurs din nou la chapeaugraphie pentru a-si distra publicul, iar in 1900 Felicien Trewey a declansat entuziasmul multimilor pentru aceasta arta.  Multimea prefera incaltamintea de culoare rosie, in timp ce elegantii preferau culoarea galbena sau neagra. Dar nimeni nu intra incaltat in casa.Religia ii obliga pe credinciosii musulmani sa fie tot timpul foarte curati si ingrijiti. Toti barbatii purtau barba, forma si culoarea acesteia indicand pozitia sociala. Imamii, judecatorii, medicii si profesorii aveau o barba foarte lunga, vopsita in alb; negustorii si mestesugarii - o barba de lungime potrivita, vopsita in rosu, galben, verde sau albastru; muncitorii - una taiata foarte scurt.

La sfarsitul secolului al XlV-lea, luptatorul era complet ascuns in armura de placi metalice, care cantarea treizeci de kilograme, si se putea bate doar de pe cal. Aceasta armura putea fi suportata numai daca era imbracata pe deasupra unor haine moltonate. Ulterior s-au dezvoltat corpuri de luptatori echipati mai usor, in jachete groase si aspre, cu placi de os sau de fier - gambesons.  Totusi, din secolul al XVII-lea, anumite detalii ale costumului masculin au inceput sa fie imitate de femei. E cazul hainei de vanatoare, croita dupa acelasi model ca justaucorps-u\ barbatesc si purtata cu aceeasi cravata de muselina trecuta prin a patra butoniera, a la Steinkerque. La fel, palariile amazoanelor au fost palarii barbatesti: tricornul in Vechiul Regim francez - jobenul in secolul al XlX-lea.

Matasea artificiala a inceput sa concureze matasea naturala

 Din momentul in care matasea artificiala a inceput sa concureze matasea naturala, multe grupuri financiare puternice s-au aratat interesate de noile descoperiri in domeniu. Fibra textila numita rayon*, pe baza de viscoza, a progresat in mod spectaculos: in 1957 productia de rayon o egala aproape pe cea de lana, in timp ce la Lyon matasea naturala nu mai constituia decat o treime din productia de textile. De origine probabil italiana, acestia au fost mentionati pentru prima data la inceputul secolului al XVI-lea, fiind purtati de Fransois I si de Henri al VIII-lea. in 1589, pastorul William Lee a inventat o masina care imbunatatea randamentul tricotajului cu ace. Ea a fost insa intrebuintata abia un secol mai tarziu, cand, in urma unei actiuni de spionaj organizate de Colbert, a putut fi adusa in Franta. 

Cum se aranjau romanii

 Au inceput sa poarte barba si mustati, obicei necunoscut romanilor. Pentru bizantini barba a devenit un semn al demnitatii, al onoarei si al virilitatii. Obiceiul a fost perpetuat pana in zilele noastre de catre preotii si calugarii ortodocsi. in coafura femeilor predomina moda buclelor. Parul lor era prins intr-o plasa din fire de aur si de argint ori tinut pe ceafa cu piepteni mari de fildes. Coafurile voluminoase si talpile groase au incetat brusc sa mai fie la moda. Aceasta silueta sofisticata era completata de pantofii cu tocuri inalte si subtiri, asa-numitele tocuri-cui, care intre 1950 si 1960 au maltratat toate parchetele. Putin mai tarziu, femeilor incaltate astfel li s-a interzis accesul in muzee si castele istorice. Totusi, aceasta moda a fost adoptata cu frenezie de catre femeile din toata lumea. 

 I Hhviorul Casei Nina Ricci, Gilles Fuchs, a creat parfumul Deci-Dela, cu un miros rafinat, al carui flacon din sticla mata este de asemenea mai deosebit: el Ui schimba intensitatea culorii in functie de aroma predominanta - mandarine, /incura sau cirese.Chiar si Dali a avut ideea realizarii unui parfum. Sandalele nu puteau fi decat din panza sau din impletituri, si niciodata din pielea unui animal ucis, pentru a se respecta prescriptiile religioase.Dupa invazia musulmana (secolul al XlII-lea), barbatii au adoptat portul turbanului. Acesta era aranjat intr-un mod specific fiecarei caste. Turbanul era confectionat dintr-o fasie de panza a carei lungime putea ajunge pana la douazeci de metri. Click aici

Si tiganii, care erau tratati drept paria, au fost obligati sa poarte cusuta pe piept o bucata de drap rosu in forma de laba de rata. Tot in Evul Mediu, leprosii erau obligati sa poarte un costum care sa permita recunoasterea lor de departe: o haina lunga, cu gluga gri sau neagra, asemanatoarea aceleia a pelerinilor, dar mai ales o caraitoare (roata dintata din lemn care face galagie cand este invartita si care este astazi o jucarie pentru copii), pe care trebuia sa o agite cand vedeau apropiindu-se oameni sanatosi.  Vestimentatia de nunta este religioasa in modul cel mai autentic in iudais mul ashkenaz. Mirele ii daruieste miresei un inel, iar ea ii daruieste un sal de rugaciune, talith. Barbatul nu va purta inel, caci, la fel ca islamul si crestinismul de odinioara, iudaismul condamna portul hainelor si podoabelor specifice celui lalt sex, interzicand deci barbatului sa poarte un inel. 

Haine pentru diverse utilitati

In reprezentarile de pana atunci, hainele Mariei puteau fi de orice culoare, dar erau intotdeauna de o culoare inchisa: negru, gri, maro, violet. Ideea, prezenta deja in arta paleocrestina (inca din Roma imperiala erau folosite haine de doliu negre sau de o alta culoare inchisa), care se prelungeste in arta carolingiana si ottoniana, era ca Fecioara trebuie sa poarte doliu pentru fiul ei mort pe cruce.   Ca intotdeauna si ca peste tot, femeile se preocupau de frumusetea lor. Vechiul obicei de a-si unge corpul cu ulei era inca actual in timpul lui Iisus. Chiar cand erau sarace, femeile aveau intotdeauna in casa ulei de maslin, cu care se ungeau dupa baie sau chiar fara a face baie. 

Schimbarile modei

Din acest moment schimbarile modei nu vor mai fi dictate doar de gusturile unei mici parti a claselor instarite, ci si de acelea ale artizanilor inventivi, care, ghicind inclinatiile clientelei lor, vor sti sa se serveasca de manechinele-vedeta pentru a vinde inventiile modei pariziene si altora. Aceasta miscare a supravietuit transformarilor societatii de dupa Revolutia franceza, iar haute couture pariziana a cules roadele ei in a doua jumatate a secolului al XlX-lea. Se vor tricota sosete, veste, pulovere, care nu vor mai fi destinate doar combatantilor, caci femeile descoperisera calitatile de intretinere ale tricotajului si usurinta cu care se putea fabrica. Tesaturile de jersey si-au facut aparitia in moda gratie Gabriellei Chanel, care si-a deschis casa de moda in acea perioada.

A inceput sa inventeze costume pentru actorul acestui spectacol miraculos care e viata cotidiana, pentru a hrani nevoia de spectacol „care exista intr-o masura mai mica sau mai mare in fiecare dintre noC'. Descinzand din teatru in plina scena a strazii, ea innobileaza vesmantul, facand din el un costum. Barbatii poarta o haina scurta peste o jiletca brodata, croita patrat, sau peste bluza si pantalon. Pantalonul cedeaza uneori locul (in Bretania) curiosului bragou-braz sau chilot bufant din drap ori din panza alba. Pantofii asociati in mod obisnuit costumului taranesc din secolul al XlX-lea sunt sabotii de lemn, avand uneori un decor sculptat, prevazuti adesea cu o curea de piele, ieftini si adaptati muncii de la tara.

Ciclistele purtau corsaje chemisier si palarii masculine canotier. Conducatorii automobilelor erau nevoiti sa se apere de praf si de vant, astfel ca pe la 1900 ei purtau pardesie lungi din drap sau din piele, caschete cu aparatoare de obraji si ochelari fumurii montati pe o tesatura moltonata. Seducatorul incepea sa fie preocupat de castigul banilor, ingrijindu-se tot mai putin sa placa prin detalii personale ale costumului. Se spune ca aceasta eleganta inghetata a fost imprumutata din Anglia, barbatii renuntand sa-si mai aleaga liber imaginea pentru a se inchide in acest conformism. Pentru englezi, insa, excentricitatea a fost din- totdeauna un simptom al geniului. 

Reconstituirea exacta a costumelor vechi

Femeia dezbracata nu prilejuise nici cea mai mica indignare, decat, poate, printre moralistii rigurosi. Cu toate acestea, jurnalele de moda nu reflecta decat imperfect istoria modei. De exemplu, in primavara lui 1947, un singur jurnalist, Lucien Fransois, a semnalat noutatea primei colectii a lui Christian Dior.  S-a subliniat adesea legatura dintre formele rectilinii ale vesmintelor grecilor si liniile arhitecturii lor; este exemplul unor costume perfect adaptate civilizatiei umaniste pe care o reflecta, reusind sa imbine artisticul cu functionalul. insa ar fi o eroare sa ne imaginam ca ele erau albe. Noi le cunoastem mai ales din sculpturi, ale caror culori timpul le-a sters, sau din gamele cromatice simplificate ale picturilor de pe vase.

Ne aflam aici in fata unei limite care justifica reprosul facut atat de des modei, acela de a fi frivola, scandaloasa, caci ea dadea impresia ca abandoneaza din ce in ce mai mult preocuparea pentru armonia estetica ce apare in marile ei reusite. In ajunul Revolutiei franceze existau doua tendinte in moda: cea pe care am descris-o mai sus, care mergea in sensul complicarii si supraincarcarii ,  si cea care mergea catre simplificare si care cu siguranta corespunde mai mult miscarii de idei. Practicand aceleasi sporturi ca barbati si stand pe plaja la soare dupa baie, baietana avea un ten bronzat. Putin mai tarziu ea a purtat costume de plaja si costume de schi cu pantaloni, dar tinuta de baza va fi mereu costumul cu taior de croiala stricta, purtat cu camasa si cateodata cu cravata.

Arotaio, un grec originar din Kapadochia, a consemnat ca sapunul provenea din Galia, unde era denumit saponi. Pentru a se ingriji, Popeea, sotia imparatului Nero, folosea o masca din faina de secara amestecata cu ulei parfumat, pe care si-o inlatura apoi cu ajutorul laptelui de magarita.  Se stie ca un parfum isi are rolul sau, ca poate exprima fara cuvinte elanul corpului si pasiunile inimii. insa a te sti parfuma este si o arta, si o stiinta. A te parfuma corect inseamna a sti sa te adaptezi circumstantelor si momentelor zilei fara a-ti deranja anturajul. Cine ar avea de exemplu ideea sa poarte seara la restaurant taiorul unei femei de afaceri?

In majoritatea cazurilor e imposibila o reconstituire exacta a costumelor vechi. S-ar putea spune ca vesmantul care evoca cel mai bine o epoca nu este in mod obligatoriu cel care reproduce exact modelele originale, ci mai degraba cel care da spectatorului iluzia lor, asa cum cel mai bun actor nu e cel care plange cu lacrimi adevarate, ci cel care te face sa crezi ca plange cu adevarat. Expresie a tristetii personale, costumul poate fi folosit si pentru a indica o optiune ideologica. in epoca Razboiului de O Suta de Ani au aparut insemne indicand clar apartenenta politica: cutare tinea cu Armagnac, cutare cu Bour- guignon. Mai tarziu au fost vazute camasile rosii ale partizanilor lui Garibaldi si camasile negre ale fascistilor italieni. 

Vedetele hollywoodiene s-au amestecat cu multimea

Un mare succes au cunoscut plansele din La Galerie des modes et iostumesfrangais, editata de Esnault si Rapilly intre 1778 si 1788. Decorul era aproape inexistent, dar toaletele si coafurile erau redate cu lux de amanunte. Fiecare numar era consacrat unei teme speciale: cand printii Frantei, cand fetele galante, cu incursiuni in lumea teatrului si in lumea burgheza, insa cu o permanenta predilectie pentru extravagantele avangardei elegantelor.  inceputul procesului de transformare radicala a tesutului este marcat de inventarea, in 1732, a suveicii volante de catre englezul Kay. Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, masina cu vapori inlocuieste mana omului. Evolutia mecanizarii e dificil de descris; fapt este ca in 1900 teserea era mecanizata peste tot. 

Atunci cand i-a vazut garderoba, chiar mamei sale, Eleonora d'Aragon, vestita si ea pentru eleganta si lux, i s-a parut ca „intra in tezaurul unei catedrale". Printre sutele de toalete (rochii lungi pana in pamant, cu manecile de alta culoare puse separat, toaletele de ceremonii, cu manecile ca niste aripi lungi, ajungand pana la pamant, ca trena, rochii intr-un stil Empire anticipat) nu erau doua la fel.  Burtierele si sutienele cu armatura au fost puse in cuferele din pod, alaturi de corsetele si jupoanele cu turnura, cu care de altfel se inrudeau. Click aici pentru restul informatiei

Acestor variatii gratuite si obositoare ale modei le-a urmat o surprinzatoare intoarcere la clasicism. Directiunea Parfumurilor Chanel a convins-o pe domnisoara Chanel sa iasa din izolarea ei elvetiana si sa redeschida in 1954 Casa de moda pe care o inchisese in 1939. 

Referitor la ciorapii de astazi amintim doar noua formula in care au fost lansati de casele de moda. Se fabrica un fel de cizme care constau din niste botine scurte din piele captusite in interior cu lana ce au un caramb din lana elastica (acesta este de fapt un ciorap strans pe picior).   in schimb la chinezoaice obiectul pudorii erau picioarele; ele acceptau sa si le arate foarte rar, chiar si propriului sot. in functie de popoare si de epoci, o parte a corpului primeste o valoare de simbol; aratarea (neascunderea) acesteia semnifica o deschidere de sine. Partea respectiva reprezinta fiinta cea mai intima.

Societatea de consum din anii '60-'70 a antrenat si escaladarea tabuurilor. Vedetele hollywoodiene s-au amestecat cu multimea, participand la mitinguri ale miscarilor feministe, condamnand atitudinile rasiste, contestand politica militarista a tarilor lor, luptand pentru toleranta, pentru acceptarea homosexualitatii, a lesbianismului si a bisexualitatii. Toate acestea s-au reflectat si in vestimentatie: a aparut moda unisex.  in Germania, voalul este considerat o expresie a convingerilor personale legitime, a caror dezvoltare trebuie asigurata. 

Mai mult, procesele intentate de familiile musulmane care refuzau participarea fetelor lor la orele de sport care aveau loc impreuna cu baietii au avut castig de cauza, tribunalele recunoscand validitatea refuzului ca expresia a unor convingeri personale, unele scoli fiind obligate sa faca ore de sport doar pentru fete, asa cu vedem si pe siteul http://gentidama.webgarden.ro/

Costumul feminin - transformare mai putin radicala decat cel masculin

 Din momentul in care matasea artificiala a inceput sa concureze matasea naturala, multe grupuri financiare puternice s-au aratat interesate de noile descoperiri in domeniu. Fibra textila numita rayon*, pe baza de viscoza, a progresat in mod spectaculos: in 1957 productia de rayon o egala aproape pe cea de lana, in timp ce la Lyon matasea naturala nu mai constituia decat o treime din productia de textile.  Rochia-camasa de muselina alba corespundea unui nou gust, iar hainele masculine renuntau la broderii, ele fiind acum din matase uni, in culori fine: roz, albastru, gri, galben sau verde pal. La inceputul secolului al XlX-lea, hainele ajustate pe corp erau confectionate din tesaturi subtiri, usoare, avand mici decoratiuni imprimate. Muselina alba si inul alb, ornate cu broderii tot albe, compuneau toalete mereu proaspete, purtate sub salul de casmir. Pelerina a fost purtata de toate clasele sociale, timp de peste un secol; difereau doar materialele care depindeau de resursele fiecaruia. in schimb femeile purtau o altfel de pelerina cu gluga: deschisa pe piept si intotdeauna in acelasi fel, fara fantezii. Costumul feminin pare a fi suferit o transformare mai putin radicala decat cel masculin, caci el si-a pastrat trasatura dominanta: rochia lunga, purtata de secole.  Iar minijupa, desi propusa de stilisti, n-a triumfat decat atunci cand Andre Courreges i-a dat un stil, in 1965. Hainele de piele, culorile tipatoare, sortul, cizmele purtate la toate orele zilei si in toate anotimpurile, minijupa, mantoul maxi, bluzoanele si blugii sunt mode lansate de pret-a-porter, a caror istorie ar fi greu de povestit. Doar foarte putine idei de moda sunt adoptate de un numar suficient de femei pentru a li se conferi notorietate.

In lumea parfumurilor este celebru scandalul declansat de Champagne, noul parfum al Casei Yves Saint Laurent, dupa Opium si Paris. Flaconul reproduce binecunoscutul dop al sticlei de sampanie. Potrivit reglementarilor in vigoare, cuvantul champagne nu poate fi folosit pe eticheta unor produse fara acordul producatorilor de sampanie. Astfel ca acestia l-au acuzat pe Saint Laurent de „parazitism publicitar".  De atunci au mai persistat doar diferente de calitate intre hainele diverselor clase sociale, formele ramanand asemanatoare. Clasa muncitoare si-a modelat costumul dupa acela al burgheziei. Si, daca pentru barbati erau la moda palariile, ele deveneau ceva obisnuit si pentru muncitori.

Servitoarele erau imbracate intotdeauna in negru, avand si un sort alb a carui forma a variat in cursul secolului al XlX-lea, si purtau o boneta simpla sau o bucata de panza alba prinsa cu ace; purtau adesea si rochiile mai uzate ale stapanei. Doicile purtau la inceput costumul provinciei lor, caci cel mai adesea ele erau taranci, iar dupa 1870 aveau deja haine tipice: un sort, o manta si o boneta cu panglici.   Acest postulat nu e propriu Orientului: si astazi, in societatile occidentale, imaginea intelectualei e asociata unei femei desexualizate". Si, daca ne gandim ca pentru a nu fi considerate simple obiecte de placere, multe femei refuza sa se machieze sau sa poarte bijuterii, parca am fi inclinati sa-i dam dreptate.Indiferent de postulatul dupa care femeile trebuie sa se ascunda pentru a nu-1 tulbura pe barbat, nu trebuie ignorate mizele politice ale voalului. Text de pe siteul http://modanoua.yolasite.com/

Descrierile hainelor de demult

De asemenea, haina era descrisa in cateva randuri in josul plansei. Desi in primele doua treimi ale secolului al XVIII-lea au aparut destul de multe gravuri de moda semnate de mari artisti, abia in timpul lui Ludovic al X Vl-lea au aparut pentru prima data publicatiile periodice consacrate noutatilor vestimentare.   Romanii nu-si acopereau capul decat atunci cand ploua, cu o gluga, sau atunci cand soarele era prea puternic, cu o palarie cu boruri largi. Semnele distinctive ale elegantelor erau evantaiul si umbrela, care le erau tinute de sclave. Bijuteriile romanilor aveau o infinita varietate. in perioada republicana s-a ingaduit doar un inel, folosit si ca sigiliu, dar in perioada imperiala s-au purtat inele de mare valoare, pe toate degetele.

 Silueta feminina va adopta linia unei clepsidre, strangulata la mijloc. Ni se poate parea ciudat ca femeile nu au protestat la o asemenea constrangere (la inceput, barbatii au fost cei care au protestat!), dar trebuie sa recunoastem ca o rochie fluida curgand cu suplete pe corp arata defectele acestuia intr-un mod necrutator, in timp ce o femeie inchisa intr-o cuirasa isi poate ascunde mai usor picioarele prea groase ori talia prea plina, poate jongla cu proportiile ei naturale si isi poate recompune silueta dupa cum vrea. Fabricate adesea cu un prost gust induiosator si din materiale ciudate (tul, pene, flori artificiale, voalete, chiar hartie de ziar si aschii de lemn), ele au fost reduse la dimensiunile unor palarii pentru papusi sau au devenit monumente nemasurate pe capul femeilor. Pentru a lupta contra frigului sau pentru a iesi pe bicicleta, femeile purtau pantaloni. Click aici

Dupa douazeci de ani de studii la Institutul de Cercetari Olfactive al Universitatii din Warwick, irlandezul George Dodd a descoperit ca organul "responsabil" pentru dragoste este... nasul. Evident ca apoi a incercat sa realizeze un parfum erotic ce declanseaza apetitul sexual, Pheromone Factor, parfum recomandat mai ales celor care urmeaza o terapie sexuala pentru inlaturarea „oboselii conjugale". Experienta ne dovedeste ca fiinta umana se straduieste sa urce in ierarhia sociala; ea are tendinta sa cucereasca sau sa uzurpe costumul celor din clasele superioare. Ludovic cel Blajin a interzis nobililor, dar mai ales ecleziastilor sa poarte haine luxoase si bijuterii prea scumpe. Observam aici o idee moralizatoare, dar care poarta, probabil, si accentul unei rafuieli personale.

Aceasta Rota putea fi inlocuita cu o palarie ascutita de culoare galbena. in cursul secolului al XV-lea aceste semne distinctive au disparut, ele fiind insa reluate de catre Hitler in secolul XX. Hitlei a impus evreilor, intr-un spirit rasist, portul stelei galbene care ii desemna ca viitoare victime ale deportarilor in lagarele de exterminare.   Nu doar pentru a afirma progresul dobandit pe drumul emanciparii lor, ci si pentru a se alinia modei tinerilor, majoritatea femeilor au adoptat intre anii 1968-1970 pantaloni, purtati cand largi, cand stramti, si veste de lungimi variabile, caci taiorul-pantalon sta bine doar pe cele care nu au o silueta durdulie.

Costumul suveranilor asirieni

Ceea ce putem spune, insa, in permanenta despre fiinta umana este ca actul de a se imbraca, de a se impodobi ii este propriu. Cele mai vechi reprezentari pe care le avem despre fiinta umana ne-o infatiseaza imbracata sau, chiar daca vesmantul lipseste, colierele, centurile, coafurile nu lipsesc niciodata.  Si atunci in loc de parfum va fi miros de putrefactie; in loc de brau, o funie; in loc de par impletit, o chelie; in loc de mantie larga, un sac stramt; un semn de infierare in loc de frumusete." Dar religia iudaica s-a rasfrant si asupra imbracamintei. Prin aceasta ne aflam departe de fastul oriental si poate mai aproape de o Grecie pastorala.

Fustele femeilor

Fustele femeilor se evazau pe un vertugadin sau jupon intarit din loc in loc prin cercuri de stuf, constituind o armatura in forma de clopot ce sustinea rochia. Acest artificiu inventat in Spania inca din anul 1470 s-a raspandit in toata Europa, luand diferite forme. in Franta, in Tarile de Jos si in Marea Britanie vertugadin-ul a fost un cerc plasat in jurul coapselor, care repartiza in pliuri verticale largimea fustei cu cute. Desi prima colectie a fost primita de presa cu scepticism, batrana doamna a modei (pe atunci avea 72 de ani) a realizat un costum taior ce putea fi adaptat pentru toate orele zilei, putand fi purtat in orice imprejurari. Fabricat din tweed-uri scotiene suple, impodobite cu galoane asortate, si avand o fusta dreapta ce acoperea genunchiul, noul costum Chanel a reprezentat un succes mondial.

Sa speram ca industria cosmetica nu ne va vinde doar vise frumoase si ca ea ne va ajuta sa aratam aproape cum ne dorim si la patruzeci sau cincizeci de ani... Nu ne-am propus sa ne ocupam aici de stilurile de machiaj, desi acest lucru ar fi cat se poate de interesant, asa ca in continuare vom vorbi doar despre parfumuri. Se obtinea astfel un mers afectat, distins. A- ceasta operatie dureroasa era probabil aplicata tinerelor fete si pentru a le obliga sa nu iasa prea des din casa.Cu exceptia calugarilor budisti, nimeni nu umbla cu capul descoperit. Iarna se purtau caciuli din blana sau din catifea, iar vara palarii din fibre de bambus, carora li se putea adauga un pompon colorat ori un ciucure de matase. 

In timp, costumul suveranilor asirieni a devenit mai bogat. Pe cap ei purtau o tiara cilindrica, asemeni zeilor.in Roma Republicana purpura reprezenta simbolul puterii publice, folosirea ei fiind strict limitata. Doar magistratii si preotii purtau o toga ornata cu o banda de purpura. invingatorii aveau dreptul la o coroana de lauri si la o toga de purpura brodata cu aur.  Sunt intrate deja in istorie faimosul costum de flanel gri al actorului Gregory Peck, atat de indragit de bunicii nostri, si costumele purtate de catre salary men japonezi care invadeaza metrourile din Tokyo. Pentru a-si pastra eleganta clasica, aceste costume nu pot fi combinate decat cu camasi albe, bleu sau roz pal. 

Materiale din care e facuta moda

Filarea. Matasea naturala este formata din fire lungi de pana la 1.000 de metri, pe cand celelalte fibre textile nu depasesc cativa centimetri. Pentru a fi tesute in razboi sau pentru a servi la cusutul cu acul, ele trebuie transformate intr-un fir continuu, de diametru si rezistenta constante.   Si a facut mantia de sub efod, tesuta toata din material albastru. La mijlocul mantiei, sus, era o deschizatura ca deschizatura unei platose; deschizatura aceasta era tivita de jur imprejur, ca sa nu se rupa. Pe marginea mantiei au facut niste rodii de culoare albastra, purpurie si stacojie, din fir rasucit; au facut si niste clopotei de aur curat si au pus clopoteii intre rodii, de jur imprejurul mantiei: un clopotel si o rodie, un clopotel si o rodie pe toata marginea dimprejurul mantiei, pentru slujba, asa cum Domnul ii poruncise lui Moise.

Atunci cand auzea de o rivala, Isabella dadea imediat ordin unui om de incredere sa o tina la curent cu toate detaliile, cu toate intiativele acestei rivale in materie de moda si de eleganta. Asa a procedat cu sora sa Beatrice, pe care a spionat-o pana la moarte, cu viitoarea sa cumnata Lucretia Borgia si cu nepoata sa Renee de France.  Burtierele si sutienele cu armatura au fost puse in cuferele din pod, alaturi de corsetele si jupoanele cu turnura, cu care de altfel se inrudeau.Acestor variatii gratuite si obositoare ale modei le-a urmat o surprinzatoare intoarcere la clasicism. Directiunea Parfumurilor Chanel a convins-o pe domnisoara Chanel sa iasa din izolarea ei elvetiana si sa redeschida in 1954 Casa de moda pe care o inchisese in 1939. 

Inca de la sfarsitul secolului trecut s-a constatat ca fluturii de noapte masculi sunt capabili sa gaseasca o femela aflata la o distanta de cativa kilometri. Dar, daca masculilor le sunt taiate antenele (organele olfactive ale insectelor) sau daca femela este tinuta intr-un borcan inchis ermetic, nefericitii fluturi nu-si vor mai gasi "sufletul-pereche".  Astazi, bebelusii in blue-jeans ne ofera aceeasi imagine.in cursul istoriei au existat totusi tentative de a da copiilor un costum adaptat varstei lor, dar fara un succes de durata. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, sub influenta ideilor lui Jean-Jacques Rousseau, au fost suprimate balenele pentru copii, pe care pana atunci acestia fusesera obligati sa le poarte pentru a se obisnui sa se tina drepti.

Si tiganii, care erau tratati drept paria, au fost obligati sa poarte cusuta pe piept o bucata de drap rosu in forma de laba de rata. Tot in Evul Mediu, leprosii erau obligati sa poarte un costum care sa permita recunoasterea lor de departe: o haina lunga, cu gluga gri sau neagra, asemanatoarea aceleia a pelerinilor, dar mai ales o caraitoare (roata dintata din lemn care face galagie cand este invartita si care este astazi o jucarie pentru copii), pe care trebuia sa o agite cand vedeau apropiindu-se oameni sanatosi.   Credem ca la eleganta clasica nu se va renunta niciodata... Este cert ca multe piese de imbracaminte vorbesc despre cel ce le poarta. John Steinbeck, laureat al Premiului Nobel pentru literatura, consticnt de faptul ca se pot afla multe despre un om dupa felul in care isi poarta palaria, descrie astfel palaria purtata de un personaj din povestirea Perla: "Nu pe spate sau intr-o parte ca un om nechibzuit, necasatorit sau iresponsabil, si nu turtita cum ar fi purtat-o un om in varsta, ci inclinata un pic inainte ca un semn de agresivitate si seriozitate si vigoare."

Functiile principale ale imbracamintei

Culorile cinstite ar fi negrul, albul, griul, maroul, iar culorile necinstite - verdele, galbenul, rosul si in general toate culorile prea vii si prea calde. in morala protestanta a culorilor, albastrul e considerat o culoare sobra si demna, la fel ca negrul si griul, fiind deci o culoare cinstita. Acest lucru a contribuit foarte mult la favorizarea albastrului in vestimentatia feminina si masculina a intregii Europe protestante.  Asa s-a nascut bleumarinul, care dupa Primul Razboi Mondial va deveni rapid una din-tre cele mai purtate culori din Europa. Secolul nostru a inlocuit negrul, dominant in secolul trecut, cu bleumarinul, culoare la fel de sobra, dar mai putin dura si austera. De fapt, in vopsitul industrial e mult mai greu de obtinut un negru profund si uniform decat un bleumarin avand aceleasi calitati. In anul 1921 au fost descoperite in Groenlanda cateva obiecte vestimentare datand din diferite perioade ale secolului al XlV-lea, care s-au conservat foarte bine in gheata. Observam cum aceste haine confectionate din stofa groasa de lana maro sau gri si-au schimbat treptat forma si croiul, scurtandu-se, si cum fustele au fost largite prin adaugarea unor bucati de stofa triunghiulare. Daca femeile destul de bogate pentru a-si putea cumpara haine cu marca unei case celebre au fost dintotdeauna putine, un public mult mai numeros se inspira din propunerile facute prin aceste modele. Revistele de moda propagau aceste propuneri, iar industria de confectii copia unele initiative ale caselor de moda cu un mic decalaj de timp. 

Dar sa vorbim si despre moda din zilele noastre

Aceasta cantitate consi- tleiahila de par se fixeaza pe niste coarne lungi din lemn sau din argint, cu un pieptene si cu o panglica alba. Unii creatori excentrici din zilele noastre propun iei coafuri, unele mai ciudate ca altele. Americanca Terry Niedzialek transpune in coafuri orice tema, realizand adevarate sculpturi din par, Foloseste vopsele multicolore, fixative, dar si lut, miere sau ceara de albine.   in Japonia, pentru femei s-a instaurat kimono-ul, o haina cu maneci largi, prinsa cu o centura numita obi. Tot din cadrul costumelor cu evolutie lenta de tip drapat sau infasurat fac parte san'*-ul indiencelor si sarong-n\ malaeziencelor (un fel de sari mai scurt).in India, functiile principale ale imbracamintei au fost dintotdeauna de a indica pozitia economica si sociala a celui care o purta, de a ascunde eventualele imperfectiuni fizice, de a evidentia frumusetea corpului si de a constitui, prin ea insasi, o podoaba.

 Aparitia extravaganta a lui Marilyn echivala cu o declaratie de razboi; ea dorea sa fie antiteza Jacquelinei Kennedy, adoptand o tinuta ce trebuia sa fie contrariul rochiilor excesiv de serioase, model Balmain, purtate de catre aceasta. Pearl Portefield a dat parului lui Marilyn cea mai calda nuanta posibila; revista Vogue a prezis ca aceasta va deveni o moda nationala. Astazi, proletarii se imbraca ingrijit, iar burghezii poarta blugi nespalati (dar sic!). Femeile imprumuta de la barbati pantalonii, iar creatorii de moda precum Jean-Paul Gaultier vor sa-i imbrace pe acestia in rochii. Chiar daca ar avea un ascutit simt de adaptare, cum sa se obisnuiasca Biserica cu toate acestea?

Obiceiuri vestimentare

In ultimul sfert de veac au disparut razboaiele din lemn, actionate cu mana, acestea fiind inlocuite cu razboaie metalice mecanice. Tot atunci se separa productia de costume de productia de tapiterii. Spre sfarsitul secolului al XlX-lea renasc tesaturile cu decor. Haute couture cerea noi stofe, astfel ca au inceput sa fie fabricate museline de matase, crep-uri usoare si crep de Chine in tonuri uni.  Dupa 1920, cataloagele de moda au inceput sa indice talia, aleasa in functie de perimetrul bustului, iar pentru copii in functie de varsta. Sistemul s-a normalizat abia dupa 1960, o data cu dezvoltarea industriei pret-a-porter-ului. Fiecare tara are acum propriul sistem de cotatie a masurilor, acestea fiind indicate prin etichete. Fabricarea hainelor in serie se face astazi mecanic, oamenii doar supraveghind procesele.

 Vertugadin-ul clopot va fi purtat in Austria, Germania si Italia, la inceputul secolului al XVII-lea. Un alt detaliu vestimentar devine parte integranta a costumului elegant al secolului al XVI-lea: lenjeria. Camasile brodate si colorate sunt inlocuite acum de camasute albe fara maneci, cu guler inalt. Astazi vesmantul nu mai este doar o necesitate sociala, iar aspectele lui li tisiste, desi nu sunt pe cale de disparitie, au fost destul de elucidate pentru ca " fiinta adulta sa le poata depasi. Ar fi insa o eroare sa consideram ca toti au ajuns la o asemenea maturitate. Costumul a incetat sa fie, cel putin partial, semnul socant al inegalitatii sociale; uniforma si-a pierdut din importanta ei cu ca- uu ter fetisist, tabuurile sexuale nu mai apasa atat de greu asupra obiceiurilor vestimentare. 

 De prin anii '60 manusile aproape i n ui disparut. Acum ele nu mai au nici o semnificatie sociala si sunt utilizate i lo.ir impotriva frigului; tinerii mai vad doar prin filme ce insemna pentru inaintasii nostri aruncarea manusii (provocare la duel)!Cuvantul batic este de origine jawaneza si inseamna „pictura ceruita"din minidesenele in culori de pe sarong-ul malaeziencelor poarta numele de batic.  Era deci inutila interzicerea ei. Eleganta si calitatea hainelor sunt tributare disponibilitatilor fiecarei categorii sociale; inegalitatea prezenta in societatile umane continua sa fie cauza principala a diversitatii hainelor. Un fenomen mai recent este acela ca in unele tari cu un nivel economic mai ridicat majoritatea oamenilor au posibilitatea schimbarii hainelor inainte de a le uza, in timp ce in tarile mai mult sau mai putin socialiste (sau foste socialiste) ori in cazul unor dictaturi apare o anume omogenizare, uniformizare a hainelor.

Uniformele se caracterizeaza uneori printr-o adaptare destul de aproximativa la situatiile in care trebuie folosite. De exemplu, pompierii din multe tari sunt echipati inca in tinute de tip militar, in cazul lor folosindu-se destul de putin recentele descoperiri in materie de textile ignifuge. Deci, inainte de a fi costume functionale, uniformele sunt semne de recunoastere. Durata doliilor a fost scurtata la inceputul secolului al XlX-lea, dar apoi a fost fixata din nou la doi ani, termen care s-a mentinut pana catre cel de-al Doilea Razboi Mondial. O vaduva nu purta in primele luni de doliu decat lana cu garnituri de crep, nu avea asupra sa nici un obiect colorat, bijuteriile ei trebuia sa fie din jais* sau lemn, evantaiele negre, iar batistele brodate cu negru, mai ingust sau mai lat, dupa lungimea perioadei de doliu. 

Simplitatea hainelor

 Astazi pantofii de sport se produc in functie de terenul pe care se practica sportul respectiv, in functie de ramura sportiva, in functie de conformatia piciorului si de sex.In concluzie, putem afirma ca echipamentul, costumul de sport este cel mai bun exemplu pentru o tinuta creata special pentru a se adapta la o situatie data. Obiceiul de a imbraca cu ocazia nuntii haine traditionale e prezent si pe alte meridiane. in India, de exemplu, viitori soti sunt imbracati asemeni divi nitatilor, iar mirele poarta o coroana, simbol al faptului ca el este regele zilei. in Japonia, unde, printr-o curioasa impartire a competentelor, ceremoniile funera re sunt celebrate de catre budisti, in timp ce nuntile se oficiaza in temple shin toiste, mireasa se imbraca in rosu, pentru ca albul, departe de a fi culoarea puritati i si a bucuriei, este culoarea doliului. 

In Renastere ea a atins un mare rafinament, desi metodele erau empirice, fixarea culorii pe fibre neconstituind inca un fenomen inteles si definit cu exactitate. in secolul al XVIII-lea se credea ca fibrele sunt poroase si ca porii, dilatati la caldura, absorb culoarea, pe care o pastreaza in momentul racirii. Hetairele nu dispretuiau peplos-ul si chiton-ul, mai ales cand acestea erau facute din stofa fina, dar nu pierdeau nici o ocazie de a se arata in bluze scurte si usoare, pe care spartanele de orice conditie le imbracau cu naturalete si dezinvoltura. Aceste haine scurte, numite chintonia, erau purtate de ateniencele serioase doar pe sub haine lungi sau in casa, unde ele isi puteau etala feminitatea.

Se fabricau haine simple, la domiciliu. In rest puteau fi cumparate haine uzate de la fripiers, care aveau dreptul sa reconditioneze si sa retuseze hainele vechi pe care le vindeau apoi oamenilor. Abia in secolul al XVI-lea acesti fripiers au obtinut permisiunea sa vanda haine noi, fabricate ,fara masura si aventuros", dar numai daca erau de calitate inferioara.  in 1977 a primit premiul "Acul de aur" la Festivalul National dr Moda al Frantei, iar in 1984 a creat o intreaga linie cosmetica. Tot in 1984 a realizat modele pret-a-porter si parfumul feminin La Nuit. in 1985 a obtinut ccl mai mare premiu acordat creatorilor de moda, "Degetarul de aur", deschizandu si propria Casa de moda. in 1993 a creat parfumul XS pour homme, iar in 1995 parfumul XS pour elle. Intra aici

Parfumul trecutului ne inconjoara

Franta avea in acea perioada in jur de 30.000 de razboaie, deci mai putine decat Germania, Italia si Anglia luate la un loc, dar ajunsese foarte renumita pentru stofele sale, care aveau mult bun gust. Totusi, industria matasii era fragila. Moda rochiilor de simplitate din ajunul Revolutiei franceze si concurenta bumbacurilor imprimate au fost puternic resimtite la Lyon.  Foloseau un amestec de negru de fum si ulei cu care intareau contururile prin linii negre, groase. Moise le interzisese femeilor sa se faca atat de atragatoare, dar dupa ce evreii au venit in Palestina ele nu au mai respectat acest precept. Femeile contemporane lui Isus iubeau giuvaerurile. Profetul Isaia prezentase deja o lista intreaga: agrafe, catarame, semilune, cercei, bratari, amulete, inele si chiar podoabe pentru nas.

Timp de patru secole, acesta va modifica idealul estetic.Catre 1490, moda feminina era de o simplitate destul de armonioasa. Femeia eleganta purta o rochie uni, decoltata patrat, deschisa uneori in triunghi spre fusta pentru a descoperi rochia de dedesubt, care avea o alta culoare. in romanul acestuia, femeia avea in sfarsit posibilitatea de a face cariera si de a nu mai depinde din punct de vedere material de barbat. Costumul fetei baietoase isi va pastra caracterul de provocare sexuala, asa cum il vom reintalni catre 1960. Manifestarea femeii emancipate era in acelasi timp in legatura cu noua ei libertate fata de barbat, dar si cu amintirea puterii ei de seductie.

Studii si rezultate

Dupa douazeci de ani de studii la Institutul de Cercetari Olfactive al Universitatii din Warwick, irlandezul George Dodd a descoperit ca organul „responsabil" pentru dragoste este... nasul. Evident ca apoi a incercat sa realizeze un parfum erotic ce declanseaza apetitul sexual, Pheromone Factor, parfum recomandat mai ales celor care urmeaza o terapie sexuala pentru inlaturarea „oboselii conjugale". Cu timpul, fetele nu-si mai puteau tine capul drept in lipsa acestor inele; de aceea, cand comiteau vreo fapta neacceptata de comunitate, ele erau deposedate de inele. Pedeapsa prin intermediul podoabelor...Grupurile etnice care au ramas fidele hainelor traditionale din motive economice sau morale continua sa le poarte in viata privata, desi la locul de munca se imbraca in general ca europenii.

 Avea dreptate Anatole France atunci cand scria: „Daca mi-ar fi permis sa aleg din talmes-balmesul de carti care vor fi publicate la 100 de ani dupa moartea mea, stiti pe care as lua-o? Nu, nu un roman as lua din aceasta viitoare biblioteca, si nici o carte de istorie; as lua pur si simplu, prietene, un jurnal de moda, ca sa vad cum se imbraca femeile la un secol dupa moartea mea.  La chinezi nu este atat de importanta perfectiunea formelor, cat splendoarea interioara. Iar scriitorul japonez Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru literatura, descria rafinamentul si finetea gheiselor, de la farmecul subtil pe care-1 degajau prin gesturile lor elegante si feminine si prin maiestria tremurului usor al pleoapelor pana la miscarea ampla a manecilor kimono-u\ui.