Parfumul trecutului ne inconjoara

Franta avea in acea perioada in jur de 30.000 de razboaie, deci mai putine decat Germania, Italia si Anglia luate la un loc, dar ajunsese foarte renumita pentru stofele sale, care aveau mult bun gust. Totusi, industria matasii era fragila. Moda rochiilor de simplitate din ajunul Revolutiei franceze si concurenta bumbacurilor imprimate au fost puternic resimtite la Lyon.  Foloseau un amestec de negru de fum si ulei cu care intareau contururile prin linii negre, groase. Moise le interzisese femeilor sa se faca atat de atragatoare, dar dupa ce evreii au venit in Palestina ele nu au mai respectat acest precept. Femeile contemporane lui Isus iubeau giuvaerurile. Profetul Isaia prezentase deja o lista intreaga: agrafe, catarame, semilune, cercei, bratari, amulete, inele si chiar podoabe pentru nas.

Timp de patru secole, acesta va modifica idealul estetic.Catre 1490, moda feminina era de o simplitate destul de armonioasa. Femeia eleganta purta o rochie uni, decoltata patrat, deschisa uneori in triunghi spre fusta pentru a descoperi rochia de dedesubt, care avea o alta culoare. in romanul acestuia, femeia avea in sfarsit posibilitatea de a face cariera si de a nu mai depinde din punct de vedere material de barbat. Costumul fetei baietoase isi va pastra caracterul de provocare sexuala, asa cum il vom reintalni catre 1960. Manifestarea femeii emancipate era in acelasi timp in legatura cu noua ei libertate fata de barbat, dar si cu amintirea puterii ei de seductie.

Studii si rezultate

Dupa douazeci de ani de studii la Institutul de Cercetari Olfactive al Universitatii din Warwick, irlandezul George Dodd a descoperit ca organul „responsabil" pentru dragoste este... nasul. Evident ca apoi a incercat sa realizeze un parfum erotic ce declanseaza apetitul sexual, Pheromone Factor, parfum recomandat mai ales celor care urmeaza o terapie sexuala pentru inlaturarea „oboselii conjugale". Cu timpul, fetele nu-si mai puteau tine capul drept in lipsa acestor inele; de aceea, cand comiteau vreo fapta neacceptata de comunitate, ele erau deposedate de inele. Pedeapsa prin intermediul podoabelor...Grupurile etnice care au ramas fidele hainelor traditionale din motive economice sau morale continua sa le poarte in viata privata, desi la locul de munca se imbraca in general ca europenii.

 Avea dreptate Anatole France atunci cand scria: „Daca mi-ar fi permis sa aleg din talmes-balmesul de carti care vor fi publicate la 100 de ani dupa moartea mea, stiti pe care as lua-o? Nu, nu un roman as lua din aceasta viitoare biblioteca, si nici o carte de istorie; as lua pur si simplu, prietene, un jurnal de moda, ca sa vad cum se imbraca femeile la un secol dupa moartea mea.  La chinezi nu este atat de importanta perfectiunea formelor, cat splendoarea interioara. Iar scriitorul japonez Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru literatura, descria rafinamentul si finetea gheiselor, de la farmecul subtil pe care-1 degajau prin gesturile lor elegante si feminine si prin maiestria tremurului usor al pleoapelor pana la miscarea ampla a manecilor kimono-u\ui.