Inul este o planta anuala

 Inul este o planta anuala de 50 de centimetri inaltime, a carei cultivare se face de la inceputul primaverii pana spre inceputul verii. Durata de maturatie variaza in functie de cantitatea de caldura primita de planta. Inul are o floare albastra, care a si devenit simbolul sau.  De obicei purtau doua cozi impletite, lasate sa cada liber pe piept, si isi vopseau parul blond. Pozitia femeii etrusce era superioara pozitiei femeii din lumea greaca sau romana. Asemenea femeii cretane, ea se bucura de un respect si de o libertate pe care grecii si romanii nu le puteau intelege si nici accepta.

Aceasta mantie era adesea imblanita, ca si tunica. Dupa resursele fiecaruia, pieile erau mai scumpe sau mai ieftine, dar folosirea lor era universala . Stilul costumului european s-a simplificat in secolul al XlII-lea. in timpul Sfantului Ludovic s-a purtat aceeasi rochie lunga, fara ornamente, cu maneci largi, rascroite, stranse pe antebrate prin nasturi sau printr-o cusatura refacuta in fiecare dimineata si desfacuta in fiecare seara. Fabricate adesea cu un prost gust induiosator si din materiale ciudate (tul, pene, flori artificiale, voalete, chiar hartie de ziar si aschii de lemn), ele au fost reduse la dimensiunile unor palarii pentru papusi sau au devenit monumente nemasurate pe capul femeilor. Pentru a lupta contra frigului sau pentru a iesi pe bicicleta, femeile purtau pantaloni.

Nasturii mai erau folositi drept piese de orfevrarie, fiind cusuti pe haine ca ornamente. Puteau fi si simpli, confectionati din lemn acoperit cu stofa. in secolele al XVI-lea si al XVII-lea nasturii au jucat un rol decorativ pe rochiile femeilor. Pourpoint-urile masculine erau inchise de la guler pana in talie prin nasturi desi.  Si tinerii, atunci cand incep sa munceasca, abandoneaza de obicei tinutele prea excentrice, ca pe un penaj potrivit doar unui anumit anotimp al vietii. Daca mai demult existau la vanzatorii de haine barbatesti cele trei categorii: adolescent, junior si senior, astazi aceste distinctii tind sa dispara. Aceasta tinuta reprezinta pentru tineri o cvasiuniforma, indiferent din ce clase sociale ar proveni ei, invers fata de ceea ce s-a intamplat in istorie timp de secole, cand costumul indica foarte clar casta ori clasa sociala inca de la inceputul vietii.

 O coada de leu in spate era insemnul puterii suverane, insemn pe care Alexandru cel Mare il va prelua si el mai tarziu. Printii sumerieni purtau false ciocuri de par legate pe frunte printr-o banda ce reprezenta emblema zeilor si a sefilor. Regina Shu Bad (al carei mormant a fost descoperit la Ur) a fost inhumata cu podoabe pretioase, dar nu se poate spune care dintre acestea reprezinta un privilegiu regal. in ultimii ani ai Vechiului Regim francez a aparut obiceiul de a-i imbraca pe copii in haine albe. Foarte rapid, ideii de inocenta copilareasca i s-a asociat ideea candorii virginale. Tanara fata, nou personaj al literaturii romanesti, aparea imbracata in alb, iar la nunta ei purta o rochie alba cu un voal a carui marime a continuat sa creasca pe intreg parcursul secolului al XlX-lea. 

Costumele personalizate

S-au obtinut produsi de sinteza corespunzand fiecarui ton, iar procedeele s-au simplificat mult. Morala culorilor. Toate sondajele de opinie facute dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial arata ca albastrul e culoarea preferata a europenilor, situandu-se in topul preferintelor, cu mult in fata verdelui si rosului.   Fastuoasele drapaje dovedesc un fin simt al distinctiei, al nobletei. Atenienii se imbracau cu placere, punand la fiecare ocazie si in fiecare anotimp o alta haina, iar ateni- encele se imbracau pe strada sau la serbari altfel decat acasa. Uleiurile placut mirositoare erau frecvent folosite de barbati si de femei pentru a-si proteja pielea, ceea ce facea ca hainele sa fie spalate foarte des (munca incredintata de obicei sclavelor).

 Evident, costumele acestea personalizate" nu se fabricau in serie. Putem considera ca ele corespundeau unei cautari estetice individuale; o persoana eleganta, barbat sau femeie, isi facea o haina cu un detaliu nou, cu o broderie insolita sau cu un joc de culori inedit. Cei care traiau in jurul unui „lider al modei" isi permiteau sa poarte aceeasi fantezie care, imitata in cercul respectiv, ajungea sa aiba o anume popularitate, dependenta de importanta Curtii princiare in care se nascuse.  Chanel nu a incercat sa faca ceva „frumos", ci sa ofere dansatorilor sarmul realitatii. in 18 august 1929, Misia si Chanel au plecat la Venetia pentru a-1 vedea pe Diaghilev, care era bolnav de cancer si diabet. A doua zi acesta a murit, iar Chanel a preluat toate cheltuielile de inmormantare.

Si parfumul egiptean kuphi, de care am amintit mai sus, care era ars in cinstea zeului Ra si a carui reteta dateaza din anul 1550 i.H., continea tamaie si smirna. Pe atunci tamaia era la fel de scumpa ca aurul. Efectul acestora este ca alunga grijile si linistesc. Mai mult, parfumurile creeaza stari euforice si pot avea efecte afrodisiace. Razboinicii purtau parul taiat in fata si lasat lung, desfacut, in spate. Razboinicii de rang superior isi adunau parul in crestetul capului si isi infigeau in el doua pene de vultur sau de batlan. Femeile din aristocratie isi purtau parul impletit si adunat in doua cocuri pe frunte. Tatuajul, vopsitul parului, pilirea dintilor si fardurile au fost adoptate de catre azteci de la popoarele supuse, dar numai pentru femeile nobililor.

 Uniforma este atat de legata de functie, incat atunci cand, in secolul XX, unele posturi rezervate in mod traditional barbatilor au fost atribuite femeilor, s-au inventat pentru ele tinute calchiate dupa tinutele masculine. Acelasi lucru se intampla cu regina Angliei, care in fruntea regimentului ei poarta lunga tunica rosie a membrilor acestuia, peste o fusta de amazoana. Putine femei sunt fidele acestui tip. Majoritatea barbatilor admira zeitele si sunt flatati sa se arate in public in compania lor, dar prefera ca acasa sa fie asteptati de o femeie devotata. in toate epocile, alaturi de femeia-idol, afisata ca un obiect pretios, gasim tipul mamei de familie, al stapanei casei, care nu a abandonat dorinta de a placea, ci vointa de a se afirma provocand. 

Recucerirea imaginii traditionale

Lana reprezinta 6% din consumul mondial de textile si, cu toata concurenta fibrelor sintetice, ea ramane un produs de baza al industriei vestimentare. Producatorii sunt in majoritate tarile din Sud, iar consumatorii - tarile din Nord. Bumbacul. in India si in Africa, bumbacul a fost folosit de milenii.  Este de notat faptul ca auraria ateniana isi dezvoltase in timpul lui Pericle un stil propriu; pe atunci se purtau doar obiecte usoare, spre deosebire de secolul al Vl-lea i.H., cand la moda erau bijuteriile incarcate. De fapt, comparativ cu alte civilizatii antice, la greci bijuteriile ocupau mai putin loc in cadrul costumului.

 Hainele somptuoase erau privilegiul oamenilor Bisericii, care le purtau cu ocazia ceremoniilor liturgice, si al suveranilor, pentru ocaziile solemne. insa abia in Renastere vor putea fi gasite in vestimentatie urmele unor anumite cautari. Oamenii purtau pe atunci chausses de drap sub o rochie care se imbraca pe sus si care avea o lungime variabila - era scurta pentru tarani si calatori si lunga pentru ecleziasti, personaje importante si femei.  Dar sfarsitul razboiului nu a dus nicidecum la nasterea unui costum functional. Dimpotriva, asistam la o schimbare de o suta optzeci de grade. Femeia suferise mai mult decat in oricare alta perioada de razboi datorita bombardamentelor care ii inspaimantasera si pe civili si datorita privatiunilor economice care apasasera asupra tuturor. intoarcerea abundentei a dus la recucerirea imaginii traditionale a femeii.

Insa costul realizarii acestor „opere" este mult prea ridicat, iar timpul necesar acesteia nu este la indemana femeilor din ziua de azi.In intreaga lume beneficiaza astazi de realizarile sectorului haute couture doar 3.500 de persoane: 30% francezi, 5% alti europeni, 40% americani, 16% locuitori din Orientul Mijlociu si 7% locuitori din Japonia, Hong-Kong si Sin- gapore.  Pentru camuflaj, vanatorul avea nevoie de haine verzi vara si gri iarna. 

Soimarul se imbraca la fel pentru a nu speria pasarea pe care o dresa. El o purta pe aceasta pe mana stanga, care ii era protejata de o manusa groasa de piele. Mai tarziu el si-a atasat la centura o borseta numita charniere, in care pastra mici bucati de carne pentru soimul sau.

Luptatorii ocazionali n-ar fi acceptat uniforma care pe atunci era purtata de trupele de mercenari profesionisti. Spre sfarsitul secolului al XV-lea ei au adoptat niste costume mai potrivite, asa-numitele lansquents elvetiene: pourpoint-uri scurte, dand libertate miscarilor, si pantaloni pana sub genunchi, totul fiind vatuit, pentru amortizarea socurilor, si ornat cu dechiquetures (taieturi, sfasieri in material), care vor deveni adevarate semne de recunoastere (fig. 47). Prezentata in 1989 la Paris, aceasta veritabila opera de arta a fost conceputa de Helene Gainville; avea bijuterii realizate de Alexander Reza si mici diamante montate in platina, raspandite pe toata suprafata materialului.Pana nu demult moda era facuta pentru femei adulte, iar tinerele isi modelau imaginea dupa imaginea mamelor lor. Astazi nu mai este la fel. 

Piatra montata in aur

 De cele mai multe ori informatiile necesare unei istorii a vestimentatiei sunt presarate ici-colo sau lipsesc cu desavarsire. Ceea ce ii pune in incurcatura nu numai pe designerii de teatru ori de film!  Preotii Israelului erau „sarea si plamadeala" poporului ales. In Biblie, imbracamintea lor e descrisa in putine locuri. Termenul beged (plural: begadim) desemneaza in Biblie piesele de imbracaminte masculine si feminine. Kuttonet-ul este un talar, adica o roba cu maneci lungi, identica pentru barbati si femei. 

Un alt exemplu: se pare ca rochia a la polonaise, a carei fusta era separata in trei parti, purta acest nume deoarece Polonia fusese impartita intre Rusia, Austria si Prusia. Ca si pantofii poulaines, amintiti anterior, nici aceasta rochie nu a fost purtata vreodata in Polonia . Moda devenise in acea perioada un element al actualitatii, dispunand de ziare special consacrate propagarii ei.  in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Statele Unite s-a dezvoltat o infloritoare industrie a hainelor ready to wear. Pentru a inventa noi modele pe placul tinerilor, confectionerii francezi au inceput sa recruteze creatori de un nou tip: stilistii. Catre 1960 acest cuvant desemna inca o functie destul de imprecisa.

Tot timpul anului ma gandesc, lucrand, la Pantelleria, plina de culori si de mirosuri, unde pot sta fara sa fac nimic, ascultand sunetul vantului. In fond, ai nevoie de foarte putine lucruri. Doar esentialul." De la o colectie la alta, textura si accesoriile raman familiare. Dar colectia Signora, de exemplu, nu poate fi numita o victima a curentului retro. Razboinicii isi tatuau corpul si fata cu linii imprimate in piele cu praf de pirita.Nobilii isi aplicau pe buza de jos mici butoni de obsidian sau de agata, in timp ce marii demnitari aveau butoni din ambra sau dintr-o piatra montata in aur, iar razboinicii din bucati de scoica. in urechi purtau un betisor de lemn, iar regele purta un betisor fin de turcoaza care ii traversa septul nazal.

 La origine nu s-a cautat ca aceste tinute sa fie facute practice. Dar, datorita faptului ca tonul unei uniforme prea stricte nu contribuie la mentinerea unor relatii corecte intre stewardese si calatori, companiile aeriene au apelat la mari croitori pentru a infrumuseta uniforma stewardeselor. Ele pot alege acum intre culori mai seducatoare decat bleumarinul sau albastrul deschis, putand purta chiar si pantaloni. 

Daca pana atunci femeia era reprezentata lenesa, la ea acasa sau intr-o gradina, de pe la 1875 femeia incepe sa fie reprezentata adesea afara, cumparand flori, asistand la curse, pe plaja sau in excursie la lacurile elvetiene. Noii femei ii va fi asociata o noua tinuta. Dar aceasta nu va fi pantalonul bufant sub o crinolina scurta, pe care Amelia Bloomers il propusese elevelor sale americance in 1851, ca o solutie la necesitatea unei vieti active.

Ierarhia claselor sociale

Oricum, e sigur ca in unele cazuri costumul poate conferi o idee superioara despre persoana care il poarta. De altfel, cum spunea James Laver, spiritul ni-l imbracam, nu corpur. Vesmantul provine si dintr-o vointa de diferentiere, evidentiind ierarhia claselor sociale.  De obicei purtau doua cozi impletite, lasate sa cada liber pe piept, si isi vopseau parul blond. Pozitia femeii etrusce era superioara pozitiei femeii din lumea greaca sau romana. Asemenea femeii cretane, ea se bucura de un respect si de o libertate pe care grecii si romanii nu le puteau intelege si nici accepta.

Aratandu-si picioarele in ciorapi colanti, barbatul isi punea in evidenta sexul, sub un buzunar umplut avantajos, in care isi mai putea aranja si cateva fleacuri. Nu era vorba de capriciul catorva excentrici. Toate marturiile din secolul al XVI-lea pe care le avem ne arata acest detaliu uluitor, ca pe o afirmare a prerogativelor masculului. Cu toate acestea, femeile din acea vreme jucau si ele un rol important in societate.   Daca nu luam in considerare minijupele din epoca bronzului, gasite in Danemarca, putem spune ca pentru prima data in istorie fustele s-au scurtat cu adevarat. in 1915 rochia acoperea genunchiul dar nu ajungea pana la glezna. Trebuie remarcat ca aceasta schimbare, care era in concordanta cu toaletele de stil taior fara ornamente complicate, a fost atat de natural impusa de circumstante, incat ea n-a avut deloc un caracter revendicativ sau provocator.

Problema era atat de suparatoare, incat in 1892 directorul Operei din Minneapolis a fost dat in judecata de un spectator pe care refuzase sa-1 despagubeasca si care declara ca plasatoarea a refuzat sa-1 mute din spatele a doua femei cu palarii gigantice, de unde nu a vazut nimic. Directorii teatrelor aveau nevoie de inalta societate, dar nu puteau permite ca moda acesta a sa alunge alti spectatori din sala.  in secolul al XVIII-lea culoarea depindea de gustul fiecaruia, regele Frantei avand un echipament albastru inchis. Vanatoarea pedestra n-a avut niciodata un costum special; acesta se caracteriza prin culorile toamnei si prin alegerea hainelor potrivite mersului prin terenuri accidentate.

Nu mai vedem astazi soimi ai patriei, pionieri sau lice- eni-utecisti; acum elevii merg la scoala imbracati in blugi si in geaca de piele, cu tricourile ori camasile care sunt la moda in oras. Totusi, inainte de 1989 parintii erau multumiti de existenta uniformelor, deoarece ele faceau mai putin vizibile diferentele sociale, existente in ciuda propagandei oficiale care proclama egalitatea.  Si e firesc ca in ziua nuntii, zi de o asemenea importanta, zi in care te deschizi spre celalalt, femeile sa-si doreasca sa fie cat mai frumoase, unice, ceea ce se vede si din vesmintele pe care le aleg cu aceasta ocazie. Cea mai fastuoasa rochie de mireasa creata vreodata a costat exact 7.301.587,20 de dolari. 

In portul popular exista fenomenul modei

Pentru ca nu mai atrageau privirile si dorintele barbatilor, ele au inceput sa poarte chiloti si brusc partenerii le-au dorit din nou. N-au inventat pudoarea, ci erotismul, care atrage prin ceea ce ascunde. Socand, deveneau oarecum impudice. E decent (din latinescul decere = a conveni) ceea ce e convenabil/acceptabil sa faci pentru a nu contraveni ordinii stabilite. Femeile purtau camasi de in, lungi pana la glezne, care erau prinse cu bretele pe umarul stang si care erau albe (inca din cele mai vechi timpuri vesmintele colorate au fost considerate vesminte sacre, rezervate zeilor). Din epoca Noului Regat, femeile au inceput sa poarte peste aceasta camasa si o rochie innodata sub sani.

 Amploarea de-a dreptul paralizanta a fustelor a fost completata printr-un alt accesoriu: corsetul. Corpul cu balene n-a supravietuit Revolutiei franceze. Sub rochiile colante din timpul Primului Imperiu se purtau bustiere care sustineau pieptul. Umerii nu mai erau trasi in spate, iar catre 1815 rochiile femeilor si-au schimbat croiala si au incetat sa mai aiba spatele stramt. Maniacii streaking-\i\ui aveau drept uniforma un fel de casca facuta in asa fel incat politistii sa nu-1 recunoasca de departe pe delincvent. Sociologii si-au pus serioase intrebari asupra sensului acestei manifestari ce vine din traditia studenteasca, traditie in care orice pretext pare bun pentru a te dezbraca. insa vedetele din spectacolele de strip-tease n-au cautat niciodata pretexte ideologice pentru a se dezbraca, si nici nu si-au cerut in felul acesta dreptul la libera expresie...

Am botezat-o Roumania Look pentru ca totul a pornit de la cateva fotografii facute in Romania de un prieten. A fost ca un declic. Colectia a inceput sa traiasca in capul meu: mi-am trimis asistentii in Romania. Pentru mine tema era deja clara: o vesta scurta, ajustata, foarte masculina, fuste plisate sau rochii pe care sa le pun una peste alta pentru a face sa valseze culorile.   Femeile poarta: batic/ carpa/broboada; margele sau bani in sirag; ie sau camasa; ciupag; spacel; pieptar sau sfetar; brecire la mijloc; poale sau fota sau catrinta (in Banat, la spate poalele pot fi „goale" sau insotite de opreg - fire lasate vertical); ciorapi; opinci; sandale; pantofi.Si in portul popular exista fenomenul modei. in fiecare an exista ceva nou, fie la hramul bisericii din sat, fie de Pasti. 

Colegiile englezesti au pastrat obiceiuri vestimentare stricte; si astazi fostii elevi poarta cravate in culorile colegiului pe care l-au absolvit. in Romania, ca de altfel in general in tarile foste socialiste, elevilor li s-a impus portul unei uniforme, uniforma la care au renuntat cat se poate de bucurosi dupa Revolutia din decembrie 1989.  Seducatorul incepea sa fie preocupat de castigul banilor, ingrijindu-se tot mai putin sa placa prin detalii personale ale costumului. Se spune ca aceasta eleganta inghetata a fost imprumutata din Anglia, barbatii renuntand sa-si mai aleaga liber imaginea pentru a se inchide in acest conformism. Pentru englezi, insa, excentricitatea a fost din- totdeauna un simptom al geniului. 

Portul manusilor gonflabile

Matasea era folosita de asemenea pentru unele vesminte liturgice. intre secolele al Vl-lea si al XlII-lea, difuzarea matasii in Occident s-a extins, fapt probat de bucatile de stofa descoperite in zilele noastre; chiar dupa cc ea a inceput sa fie fabricata si in vestul Mediteranei cantitatile importate au crescut mereu.  Aceste piese vestimentare aveau menirea de a acoperi trasaturile fetei si parul: femeia care iesea din casa fara voal putea, ba chiar trebuia sa fie alungata de catre sotul ei. O femeie serioasa nu avea voie sa-si lase parul la vedere. Doar in ziua nuntii femeii ii era ingaduit acest lucru, si asta doar daca era inca fecioara.

 Femeile au obtinut abia in anul 1675 autorizatia de a practica aceste meserii; pana atunci, croitorii s-au opus intotdeauna cu succes acestui lucru. Cu exceptia catorva amendamente, aceasta Carte a meseriilor a ramas in aplicare pana in 1776, cand a fost abolita de catre Turgot. Croitorii nu aveau, asa cum nu au avut niciodata, dreptul de a vinde drap; ei faceau haine din tesatura adusa de clientela. Tot razboiul e responsabil pentru extinderea tricotajului manual. in revistele pentru femei apareau modele de tricotaje pentru soldati si in mainile femeilor din toate clasele sociale se gaseau ace si gheme de lana. Broderiile nu isi mai gaseau locul in noul costum simplificat. 

Imaginatia, puterea sa de a crea linii, culori, forme si capacitatea sa de a inventa stiluri se sprijina solid pe o cultura trecuta prin toate experimentele artei. Oricum, marturisita sau nu, bucuria copilareasca a costumului ne insoteste toata viata. Janina Stefan si-a infiintat propria casa de moda, Janine Fashion Design in 1993 si in scurt timp aceasta a devenit casa de moda cea mai dinamica din Romania, prezentand doua colectii pe an, cu peste 150 de piese vestimentare fiecare. Combatantii purtau pantaloni si aveau innodata la incheietura mainii o batista de culoare diferita pentru fiecare. Torsul le era gol. Loviturile sub centura au fost dintot- deauna interzise, dar sportul era atat de periculos, incat incepand cu anul 1880 boxeurilor li s-a impus portul manusilor gonflabile, care fusesera inventate inca din 1747.

Singurul rol pe care 1-a jucat fara un costum special si fara masca a fost Alceste din Mizantropul.in comedia clasica valetii si bufonii purtau costume stilizate si atemporale, iar personajele burgheze - costume normale. Tragedia postula un costum prin care sa se faca simtita distanta fata de lumea contemporana.  Referindu-se la femeia imbracata in pantaloni, de obicei ei spun, cu ipocrizie, ca in acest fel nu se poate distinge o fata de un baiat - ceea ce este absurd, caci diferenta de sex este facuta vizibila de alte detalii ale vestimentatiei - ori ca este vorba despre o tinuta „provocatoare" - ceea ce este cel putin ciudat, deoarece ei nu au spus acelasi lucru despre moda minijupei, de exemplu.

Pieptanatura barbatilor

Firul obtinut se usuca foarte rapid. In domeniul vestimentar, cele mai multe fibre sintetice utilizate sunt poli- amidele, dintre care nailonul are cea mai mare rezistenta la abrazare. insa, deoarece nailonul nu e prea placut la atingere si se ingalbeneste repede, el si-a gasit intrebuintare in industria ciorapilor si a lenjeriei, unde a inlocuit aproape com-plet celelalte fibre; rezistenta si transparenta sa fac din el un bun substitut al matasii naturale.   Adeseori barbatii (preotii intotdeauna) isi radeau capul, din epoca Vechiului Regat incepand sa poarte peruci de toate formele, din fire de par natural si din fibre vegetale artistic pieptanate. Aceste peruci erau introduse in mormant cu grija, alaturi de proprietarii lor. Daca pieptanatura barbatilor era de obicei rotunda, femeile purtau parul (pieptanat sau impletit, dupa obiceiul african pastrat pana astazi) desfacut in numeroase cosite.

De fapt s-a inlocuit un rau prin altul, caci si aceste crinoline erau foarte grele. Astfel s-a revenit la cercurile cu balene, care erau cusute in jupoane sau prinse cu fire verticale. Aceste jupoane, care si-au pastrat numele de crinolina, erau usoare si puteau sustine o fusta cu circumferinta de 14 metri fara a solicita prea mult soldurile elegantei, care nu avea voie sa se desparta de crinolina sa nici pentru a juca crochet sau pentru a pescui.  Publicul este la curent cu noutatile modei prin intermediul televiziunii, vazandu-le zi de zi pe vedete imbracate dupa ultimul racnet. Apoi prin intermediul revistelor, care, pe langa informatii generale, fac cunoscute si noile modele vestimentare. Femeile vor fi incurajate sa-si valorifice cat mai bine aptitudinile.psihice si resursele financiare. Moda isi pierde aspectul ei de vis irealizabil.

Asa cum o face si Kolnischwasser 4711, apa tonifianta cu arome de ierburi de Calabria, a carei producere a fost initiata cu cateva secole in urma de catre Wilhelm Muelhens, care detinea secretul fabricarii ei de la un calugar italian. Se stie ca un parfum isi are rolul sau, ca poate exprima fara cuvinte elanul corpului si pasiunile inimii. insa a te sti parfuma este si o arta, si o stiinta. A te parfuma corect inseamna a sti sa te adaptezi circumstantelor si momentelor zilei fara a-ti deranja anturajul. Cine ar avea de exemplu ideea sa poarte seara la restaurant taiorul unei femei de afaceri?

Servitoarele erau imbracate intotdeauna in negru, avand si un sort alb a carui forma a variat in cursul secolului al XlX-lea, si purtau o boneta simpla sau o bucata de panza alba prinsa cu ace; purtau adesea si rochiile mai uzate ale stapanei. Doicile purtau la inceput costumul provinciei lor, caci cel mai adesea ele erau taranci, iar dupa 1870 aveau deja haine tipice: un sort, o manta si o boneta cu panglici.  in ultimii ani ai Vechiului Regim francez a aparut obiceiul de a-i imbraca pe copii in haine albe. Foarte rapid, ideii de inocenta copilareasca i s-a asociat ideea candorii virginale. Tanara fata, nou personaj al literaturii romanesti, aparea imbracata in alb, iar la nunta ei purta o rochie alba cu un voal a carui marime a continuat sa creasca pe intreg parcursul secolului al XlX-lea. 

Momentele de libertate

 Dupa cum se observa, costumele pastrate de dinaintea secolului al XVII-lea sunt rare. Pentru perioadele ulterioare, cercetatorul dispune de un numar mai mare de haine, are la indemana mai ales hainele purtate de oamenii suficient de instariti pentru a nu si le uza de tot, care aveau locuri de pastrare a tinutelor de sarbatoare.   in lipsa unor marturii literare, singurele informatii despre obiceiurile misteriosului popor al etruscilor ne sunt furnizate de interioarele mormintelor, de frescele si obiectele care s-au pastrat acolo. Imbracamintea barbatilor era simpla si comoda. Vara umblau cu torsul gol, in jurul coapselor avand un fel de fusta scurta.

Crestinii au repudiat, in masura posibilului, costumele luxoase si prea studiate, al caror fast il asociau moravurilor usoare ale Romei pagane. Sub influenta lor si ca o consecinta a degradarii institutiilor romane sub socul invaziilor, costumul a avut o perioada de saracire. Asistam la tentativa de a reintroduce in moda rochiile largi, poncho-urile si salurile. Nimic nu e mai putin uniform decat costumul drapat; daca acesta pare utopic la birou sau la fabrica, el s-ar preta momentelor de libertate. in timp cc altii cauta idei noi, John Galliano stilizeaza kimono-urile.

 Nu exista nimic mai patetic decat aceste marionete ale modei. intr-o zi machiate izbitor, in alta zi palide, aeriene sau greoaie, libertine sau ascetice. A te juca cu moda este o arta. Prima regula este sa nu-ti parlesti aripile. Am vrut intotdeauna sa dau femeilor protectia pe care o confera unui barbat o garderoba de baza. Aceasta regula a buzunarelor nu se aplica altor cate- corii in uniforma, cum ar fi conductorii de tren, militienii, alte personaje oficiali- Dar, intr-un fel sau altul, rangul lor este semnalat. Cei care au calatorit in China au observat ca numarul de stilouri aflate intr-unui din buzunarele de la piept este in mod clar o indicatie.

Cand Isabey va desena costumele pentru incoronarea lui Napoleon I, el se va inspira din costumele cavalerilor ultimului Ordin regal. De asemenea, pe umerii demnitarilor imperiali vor putea fi vazute cape a la Henri al III-lea.Unele Ordine s-au pastrat pana astazi. Ordinul Lanii de Aur a fost instituit in anul 1430 de catre Filip cel Bun, duce de Burgundia, la Bruges.  in timpul razboiului din Algeria, sustinatorii Algeriei franceze organizau manifestatii in care femeile isi scoteau voalul cu ostentatie, in timp ce fundamentalistii intareau semnele exterioare de apartenenta la islam, voalul fiind unul dintre cele mai vizibile. in Iran, in timpul revolutiei khomeyniste, femeile au revenit spontan la voal pentru a arata ca refuza occidentalizarea fortata impusa de sah. 

Fiecare planseta era pentru o culoare

Claude Dangon, un artizan de origine italiana, a inventat un nou tip de razboi pentru stofele de latimi mari. Renumele producatorilor din Lyon creste, iar industria, desi destul de prost organizata, va supravietui penuriei de la sfarsitul domniei lui Ludovic al XlV-lea si mai ales plecarii a numerosi muncitori protestanti dupa revocarea Edictului de la Nantes.  Pentru dimintlarea costurilor, procedeele orientale au fost treptat inlocuite de imprimarea cu ajutorul unor plansete de lemn pe care era gravat in relief motivul dorit. Fiecare planseta era pentru o culoare. Dar procedeul era foarte complicat, asa ca lemnul a fost inlocuit cu cuprul, motivul fiind acum gravat in metal. 

Dupa cum figureaza in cartile de conturi ale modistilor, in pretul unei rochii intra materialul (velur negru), de 380 livre, si garnitura, de 800 livre! E adevarat ca era vorba de toaletele oficiale pentru prezentari la Curte. Pe hainele mai simple, decoratiunea consta intr-o panglica din acelasi material cu rochia, infasurata pe partea de jos a fustei, ea putand fi aplicata si in valuri.  in a doua jumatate a secolului al XlX-lea exista la Paris o clientela formata nu numai din femei de la Curte, ci si din femei apartinand marii burghezii si din vizitatoare straine. Americancele, dornice de a fi in ton cu moda si dispuse sa-si cheltuiasca banii, devin cele mai bune cliente ale marii industrii de haute couture.

Adevarul este ca fiecare se poate regasi intr-un parfum. Parfumul pe care il folosim vorbeste despre noi, ne defineste. O femeie se distinge prin parfumul sau, ce o insoteste in permanenta asemeni unei umbre; identitatea olfactiva se contopeste cu o identitate imaginara.Astazi nimeni nu mai ramane in top intamplator sau ocupandu-se cu improvizatii.   Cu exceptia tinerilor, moda "folclorica" nu e adoptata decat pentru distractie. Totusi, femeile de orice varsta nu ezita sa poarte astazi kimono-uri japoneze sau sari-un indiene, costume vesnic elegante.Am vazut, pe scurt, cum au influentat costumele populare costumul claselor elegante, costumul european, moda.

 Se pare ca oamenii, si in special tinerii, isi pun din nou probleme in legatura cu semnificatia notiunii de libertate.Prostituatele au avut in Evul Mediu obligatii vestimentare care variau de Iu un oras la altul. in unele locuri li se interzicea sa poarte bijuterii, dar in altele leineile cinstite erau cele care nu purtau asa ceva. Tentativele de a li se impune haine dungate n-au reusit.   in mod obisnuit, cuplul se prezenta la altar in cea mai buna tinuta, adesea costumul local, iar aceasta nu avea o semnificatie speciala, fiind doar o forma de respect reciproc, (in satele noastre, cu ocazia nuntii, mirii, dar nu numai ei, se imbracau in cele mai frumoase costume populare pe care le aveau. 

Diferentele costumului in functie de profesiuni

 Dupa 1920 au fost folosite de asemenea fibrele pe baza de acetat de celuloza. Blana. Se presupune ca blanurile naturale au fost primele materiale folosite de om pentru a se imbraca. Chiar cand materialele tesute s-au extins, blanurile au fost purtate in mod curent.  Tiparele erau din hartie, pergament sau carton. Prima atestare a lor dateaza din secolul al XVIII-lea. Prima carte de croitorie din Europa, publicata la Madrid de catre Juan de Alceya, in 1589, prezenta un fel de tipare schematice, care erau mai degraba sugestii pentru obtinerea unui numar cat mai mare de bucati dintr-o stofa, in scopul economisirii materialului. 

Va reveni apoi o scurta perioada de influenta italiana, o data cu razboaiele franco-ita- liene. Acesteia ii va succeda la mijlocul secolului al XVI-lea o epoca a modei spaniole, care se va prelungi pana in prima treime a secolului al XVII-lea. Cu domnia lui Ludovic al XlV-lea, preponderenta va fi preluata de stilul francez pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea.  Dimitri a pus-o apoi pe Chanel in legatura cu Sam Goldwin; acesta dorea sa dea femeilor o motivatie in plus pentru cinematograf, incercand sa le faca sa mearga la filme nu doar pentru filmele propriu-zise, ci si pentru a afla ultimele noutati ale modei. Goldwin avea nevoie de Chanel pentru ca reginele Hollywood-ului sa fie imbracate pe ecran ca in viata cotidia-na. 

Acea perioada in care Hollywood-ul considera extravaganta un act de credinta a fost o epoca fericita pentru creatorii de palarii Adrian, Walter Plunkett si Travis Banton, care au conceput pentru ecran, dar nu numai, articole care erau esenta c/iic-ului si a elegantei. Dupa ce filmele erau distribuite, stilurile respective erau imediat copiate de catre fabricantii in serie.   Poate tot dintr-o motivatie igienica s-a mentinut si vechiul obicei - semn de respect - de a nu se prezenta unei persoane un obiect tinandu-1 in mana, ci doar pe un evantai sau pe palmele acoperite cu manecile hainei.in lumea araba erau foarte accentuate diferentele costumului in functie de profesiuni, si nu doar legat de pozitia sociala.

in majoritatea cazurilor e imposibila o reconstituire exacta a costumelor vechi. S-ar putea spune ca vesmantul care evoca cel mai bine o epoca nu este in mod obligatoriu cel care reproduce exact modelele originale, ci mai degraba cel care da spectatorului iluzia lor, asa cum cel mai bun actor nu e cel care plange cu lacrimi adevarate, ci cel care te face sa crezi ca plange cu adevarat. Una dintre imaginile religioase devenite clasice este nunta. in afara de anii '60, cand s-au vazut, chiar si la noi, ceremonii de nunta in hainele cele mai diverse, rochia alba a simbolizat cel mai adesea momentul unirii celor doi soti. Satin, matasuri, dantele se regasesc la toate latitudinile si in majoritatea confesiunilor. La fel, voalul, inelul si uneori coronita. 

Finetea plaselor de paianjen

 Planta trebuie sa fie bine irigata. Exista doua mari varietati de bumbac, cea indiana si i ca americana, dar astazi se incearca restrangerea varietatilor. Bumbacul a ajuns in coloniile engleze de pe continentul american la inceputul secolului al XVII-lea, mai ales in statele din Sud, unde conditiile pentru cultivarea sa erau favorabile.  Centura se numea hagor sau ezor, iar meii era mantaua, cuvantul insemnand etimologic "haina de deasupra". Simlah, de la "a se inveli, a se infasura", era o haina ce se infasura pe corp, iar adderet era un fel de pelerina de ploaie pe care o imbracau nobilii. Cat timp si-au urmat destinul de nomazi, nu se pot spune multe despre hainele evreilor; lor le ajungea o mantie si o tunica, identice pentru barbati si femei.

Un alt element al costumului masculin, remarcat mai inainte, era partea de jos a pantalonilor, facuta dintr-o tesatura cu ochiuri. Aceasta parte s-a transformat ulterior in bine cunoscutii ciorapi. Ciorapul tricotat se raspandeste in Europa la inceputul secolului al XVI-lea. Pentru ciorapii barbatesti mai eleganti se folosea o matase groasa, iar pentru femei, care isi prindeau ciorapii sub genunchi cu o jartiera, s-au facut, cel putin in secolul al XVIII-lea, plase de matase de o finete ce concura finetea plaselor de paianjen. Iar timpul in care ordinatoarele vor putea transmite masinilor ordinele clientului ce doreste o haina de cutare sau cutare forma, culoare si cu o anumita particularitate nu este departe. in Marea Britanie chiar exista o astfel de fabrica pentru tesaturi, iar in Statele Unite, intr-o fabrica din Tennessee specializata in fabricarea pantalonilor, prin intermediul unui computer, datele sunt transmise unui robot care taie materialul pe masura si il reintroduce in linia de montare pentru asamblarea finala.

 Trebuie remarcat ca, dupa ce a cucerit intreg Estul, pe piata occidentala se impune acum parfumul Maroussia de Slava Zaitsev, creatorul rus care prezinta o serioasa concurenta pentru Casele de moda occidentale, in presa fiind supranumit pe drept cuvant „Dior cel rosu".In domeniul parfumurilor important este nu numai mirosul, ci si ambalajul.   Au fost lansate o serie intreaga de mode pentru aceasta varsta: mini, apoi maxi, coafurile cu par lung si lins, machiajele pale pentru fete, camasile pestrite, purtate deschise, bluzoanele, blugii stramti pentru baieti. Putin mai tarziu, adultii au urmat si ei aceasta miscare, adoptand tinutele respective cel putin in timpul liber.

 E posibil ca aceasta moda sa fi fost consecinta unei dorinte de recuperare a hainelor rupte in lupta, dar ea a devenit expresia unei fantezii personale si a trecut si in costumul civil. Aceste mici taieturi erau comune tuturor soldatilor, semnele distinctive fiind inca destul de discrete. Stindardele erau specifice fiecarui canton, iar crucile albe erau cusute pe costume in locuri diferite. Astazi materialul de blugi e folosit chiar si pentru rochii, fuste, camasi, geci, genti sau cizme. Largi sau stramti, blugii au fost adoptati si in haute couture, noile modele create lasand sa se intrevada week-end-uri confortabile atat pentru un Bill Clinton, cat si pentru un Roman Polanski. Gianni Versace, creatorul unui, jeans antipoluant", spune despre acesti pantaloni ca sunt „in aparenta un element simplu, usor de purtat in mii de ocazii, dar prin minutiozitatea detaliilor de constructie pot avea o distinctie de neegalaf.

Kyllie Minogue a spus adio decolteurilor

 Fibra inului este foarte solida; pentru a fi filata trebuie ca in prealabil tijele sa fie lasate in apa sau pe camp la soare. Astazi se folosesc in acest scop procedee chimice, care au atins doar in anii din urma o tehnica satisfacatoare. Fibrele sunt apoi melitate manual sau mecanic. Filarea se face pe uscat sau in stare umeda.  Spre sfarsitul mileniului al III-lea i.H., barbatii purtau o tunica cu maneci scurte, ce ajungea pana deasupra genunchilor, fiind prinsa cu o curea. Cei bogati imbracau peste aceasta tunica o mantie de lana ce aducea intrucatva cu o toga drapata. Trebuie remarcat ca nici grecii si romanii, nici popoarele Orientului antic nu au cunoscut pantalonii. 

Comertul era posibil doar pentru obiectele de mare lux, fapt dovedit si de hainele de incoronare ale lui Henric al II-lea, pastrate la Bamberg. Exemple mai numeroase exista pentru stofe si bijuterii; in majoritatea mormintelor merovingiene s-au gasit bijuterii de bronz decorate cu emailuri compartimentate sau cu granate.  in romanul acestuia, femeia avea in sfarsit posibilitatea de a face cariera si de a nu mai depinde din punct de vedere material de barbat. Costumul fetei baietoase isi va pastra caracterul de provocare sexuala, asa cum il vom reintalni catre 1960. Manifestarea femeii emancipate era in acelasi timp in legatura cu noua ei libertate fata de barbat, dar si cu amintirea puterii ei de seductie.

Kyllie Minogue a spus adio decolteurilor, Julia Roberts nu ezita sa se fotografieze necoafata, Vanessa Paradis poarta pantaloni trapez de acum douazeci de ani, iar Naomi Campbell se imbraca in blugi rupti. Chiar si Madonna, care soca mai demult prin aparitiile sale sexy, a pozat in haine lalai pentru revista Vanity Fair. Din secolul al X-lea utilizarea lor a fost permisa si inaltilor functionari, iar incepand cu secolul al XH-lea, si negustorilor bogati. Atat femeile, cat si barbatii purtau evantai - fie de tip rigid, din matase alba intinsa pe un cadru rotund sau oval (model chinezesc tipic), fie de tip pliant, decorat in culori vii si caligrafiat frumos (model coreean).

Partenerul ei, Lekain, a suprimat peruca, iar pentru rolurile orientale a purtat turbane si caftane garnisite cu blanuri tigrate, care pe atuhci erau considerate culmea exotismului. A mai trecut catva timp pana cand Talma a reusit o adevarata reforma a costumului de tragedie; ea a aparut pe scena intr-o toga conceputa de prietenul ei, pictorul David, II vand bratele si picioarele goale.  La chinezi nu este atat de importanta perfectiunea formelor, cat splendoarea interioara. Iar scriitorul japonez Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru literatura, descria rafinamentul si finetea gheiselor, de la farmecul subtil pe care-1 degajau prin gesturile lor elegante si feminine si prin maiestria tremurului usor al pleoapelor pana la miscarea ampla a manecilor kimono-u\ui. 

Culoarea ce indica pozitia sociala

Oricum, e sigur ca in unele cazuri costumul poate conferi o idee superioara despre persoana care il poarta. De altfel, cum spunea James Laver, spiritul ni-l imbracam, nu corpur. Vesmantul provine si dintr-o vointa de diferentiere, evidentiind ierarhia claselor sociale. Dupa moda sobra a negrului, venita din Flandra, via Spania, in Europa epocii lui Ludovic al XlV-lea s-au purtat tonuri de rosu, violet, cafeniu, hainele fiind acoperite cu broderii metalice, grele. Tesaturile de bumbac venite din India, colorate si dungate, au fost adoptate cu un entuziasm usor de inteles. De la inceputul secolului al XVIII-lea au inceput sa fie purtate satinuri si damascuri in tonuri mai vii, presarate mai apoi cu flori mari, stralucitoare.

 In secolul al XVI-lea pourpoint-ul masculin nu mai era ascuns sub o alta haina, dar ramanea in continuare legat de chausses prin sireturi, plasate acum la nivelul taliei. Abia in secolul urmator costumul masculin va primi o alura moderna (fig. 14 si 15). Pantalonii bufanti abandonati in vremea lui Henric al IV-lea nu vor mai fi purtati decat de paji si de garzile elvetiene, sub Ludovic al XlV-lea.  Dupa Dictionnaire de la conversa- tion etde la lecture din 1865, cuvantul inseamna „perla inegala, neslefuita, care nu este rotunda". Nici etimologia latina nu este prea nobila, pentru ca el este derivat din verruca, ce inseamna „neg". Cuvantul a aparut mai intai in referirile la perlele inegale, apoi i s-a atribuit un sens figurat, baroc devenind sinonim cu neregularitate.

Primul numar de cha- peaugraphie a fost adus pe scena de mimul francez Tabarin in 1750, dar interesul pentru un asemenea numar a disparut o data cu creatorul lui. in 1870, vedeta pariziana Fusier a recurs din nou la chapeaugraphie pentru a-si distra publicul, iar in 1900 Felicien Trewey a declansat entuziasmul multimilor pentru aceasta arta.  Multimea prefera incaltamintea de culoare rosie, in timp ce elegantii preferau culoarea galbena sau neagra. Dar nimeni nu intra incaltat in casa.Religia ii obliga pe credinciosii musulmani sa fie tot timpul foarte curati si ingrijiti. Toti barbatii purtau barba, forma si culoarea acesteia indicand pozitia sociala. Imamii, judecatorii, medicii si profesorii aveau o barba foarte lunga, vopsita in alb; negustorii si mestesugarii - o barba de lungime potrivita, vopsita in rosu, galben, verde sau albastru; muncitorii - una taiata foarte scurt.

La sfarsitul secolului al XlV-lea, luptatorul era complet ascuns in armura de placi metalice, care cantarea treizeci de kilograme, si se putea bate doar de pe cal. Aceasta armura putea fi suportata numai daca era imbracata pe deasupra unor haine moltonate. Ulterior s-au dezvoltat corpuri de luptatori echipati mai usor, in jachete groase si aspre, cu placi de os sau de fier - gambesons.  Totusi, din secolul al XVII-lea, anumite detalii ale costumului masculin au inceput sa fie imitate de femei. E cazul hainei de vanatoare, croita dupa acelasi model ca justaucorps-u\ barbatesc si purtata cu aceeasi cravata de muselina trecuta prin a patra butoniera, a la Steinkerque. La fel, palariile amazoanelor au fost palarii barbatesti: tricornul in Vechiul Regim francez - jobenul in secolul al XlX-lea.

Matasea artificiala a inceput sa concureze matasea naturala

 Din momentul in care matasea artificiala a inceput sa concureze matasea naturala, multe grupuri financiare puternice s-au aratat interesate de noile descoperiri in domeniu. Fibra textila numita rayon*, pe baza de viscoza, a progresat in mod spectaculos: in 1957 productia de rayon o egala aproape pe cea de lana, in timp ce la Lyon matasea naturala nu mai constituia decat o treime din productia de textile. De origine probabil italiana, acestia au fost mentionati pentru prima data la inceputul secolului al XVI-lea, fiind purtati de Fransois I si de Henri al VIII-lea. in 1589, pastorul William Lee a inventat o masina care imbunatatea randamentul tricotajului cu ace. Ea a fost insa intrebuintata abia un secol mai tarziu, cand, in urma unei actiuni de spionaj organizate de Colbert, a putut fi adusa in Franta. 

Cum se aranjau romanii

 Au inceput sa poarte barba si mustati, obicei necunoscut romanilor. Pentru bizantini barba a devenit un semn al demnitatii, al onoarei si al virilitatii. Obiceiul a fost perpetuat pana in zilele noastre de catre preotii si calugarii ortodocsi. in coafura femeilor predomina moda buclelor. Parul lor era prins intr-o plasa din fire de aur si de argint ori tinut pe ceafa cu piepteni mari de fildes. Coafurile voluminoase si talpile groase au incetat brusc sa mai fie la moda. Aceasta silueta sofisticata era completata de pantofii cu tocuri inalte si subtiri, asa-numitele tocuri-cui, care intre 1950 si 1960 au maltratat toate parchetele. Putin mai tarziu, femeilor incaltate astfel li s-a interzis accesul in muzee si castele istorice. Totusi, aceasta moda a fost adoptata cu frenezie de catre femeile din toata lumea. 

 I Hhviorul Casei Nina Ricci, Gilles Fuchs, a creat parfumul Deci-Dela, cu un miros rafinat, al carui flacon din sticla mata este de asemenea mai deosebit: el Ui schimba intensitatea culorii in functie de aroma predominanta - mandarine, /incura sau cirese.Chiar si Dali a avut ideea realizarii unui parfum. Sandalele nu puteau fi decat din panza sau din impletituri, si niciodata din pielea unui animal ucis, pentru a se respecta prescriptiile religioase.Dupa invazia musulmana (secolul al XlII-lea), barbatii au adoptat portul turbanului. Acesta era aranjat intr-un mod specific fiecarei caste. Turbanul era confectionat dintr-o fasie de panza a carei lungime putea ajunge pana la douazeci de metri. Click aici

Si tiganii, care erau tratati drept paria, au fost obligati sa poarte cusuta pe piept o bucata de drap rosu in forma de laba de rata. Tot in Evul Mediu, leprosii erau obligati sa poarte un costum care sa permita recunoasterea lor de departe: o haina lunga, cu gluga gri sau neagra, asemanatoarea aceleia a pelerinilor, dar mai ales o caraitoare (roata dintata din lemn care face galagie cand este invartita si care este astazi o jucarie pentru copii), pe care trebuia sa o agite cand vedeau apropiindu-se oameni sanatosi.  Vestimentatia de nunta este religioasa in modul cel mai autentic in iudais mul ashkenaz. Mirele ii daruieste miresei un inel, iar ea ii daruieste un sal de rugaciune, talith. Barbatul nu va purta inel, caci, la fel ca islamul si crestinismul de odinioara, iudaismul condamna portul hainelor si podoabelor specifice celui lalt sex, interzicand deci barbatului sa poarte un inel. 

Haine pentru diverse utilitati

In reprezentarile de pana atunci, hainele Mariei puteau fi de orice culoare, dar erau intotdeauna de o culoare inchisa: negru, gri, maro, violet. Ideea, prezenta deja in arta paleocrestina (inca din Roma imperiala erau folosite haine de doliu negre sau de o alta culoare inchisa), care se prelungeste in arta carolingiana si ottoniana, era ca Fecioara trebuie sa poarte doliu pentru fiul ei mort pe cruce.   Ca intotdeauna si ca peste tot, femeile se preocupau de frumusetea lor. Vechiul obicei de a-si unge corpul cu ulei era inca actual in timpul lui Iisus. Chiar cand erau sarace, femeile aveau intotdeauna in casa ulei de maslin, cu care se ungeau dupa baie sau chiar fara a face baie. 

Schimbarile modei

Din acest moment schimbarile modei nu vor mai fi dictate doar de gusturile unei mici parti a claselor instarite, ci si de acelea ale artizanilor inventivi, care, ghicind inclinatiile clientelei lor, vor sti sa se serveasca de manechinele-vedeta pentru a vinde inventiile modei pariziene si altora. Aceasta miscare a supravietuit transformarilor societatii de dupa Revolutia franceza, iar haute couture pariziana a cules roadele ei in a doua jumatate a secolului al XlX-lea. Se vor tricota sosete, veste, pulovere, care nu vor mai fi destinate doar combatantilor, caci femeile descoperisera calitatile de intretinere ale tricotajului si usurinta cu care se putea fabrica. Tesaturile de jersey si-au facut aparitia in moda gratie Gabriellei Chanel, care si-a deschis casa de moda in acea perioada.

A inceput sa inventeze costume pentru actorul acestui spectacol miraculos care e viata cotidiana, pentru a hrani nevoia de spectacol „care exista intr-o masura mai mica sau mai mare in fiecare dintre noC'. Descinzand din teatru in plina scena a strazii, ea innobileaza vesmantul, facand din el un costum. Barbatii poarta o haina scurta peste o jiletca brodata, croita patrat, sau peste bluza si pantalon. Pantalonul cedeaza uneori locul (in Bretania) curiosului bragou-braz sau chilot bufant din drap ori din panza alba. Pantofii asociati in mod obisnuit costumului taranesc din secolul al XlX-lea sunt sabotii de lemn, avand uneori un decor sculptat, prevazuti adesea cu o curea de piele, ieftini si adaptati muncii de la tara.

Ciclistele purtau corsaje chemisier si palarii masculine canotier. Conducatorii automobilelor erau nevoiti sa se apere de praf si de vant, astfel ca pe la 1900 ei purtau pardesie lungi din drap sau din piele, caschete cu aparatoare de obraji si ochelari fumurii montati pe o tesatura moltonata. Seducatorul incepea sa fie preocupat de castigul banilor, ingrijindu-se tot mai putin sa placa prin detalii personale ale costumului. Se spune ca aceasta eleganta inghetata a fost imprumutata din Anglia, barbatii renuntand sa-si mai aleaga liber imaginea pentru a se inchide in acest conformism. Pentru englezi, insa, excentricitatea a fost din- totdeauna un simptom al geniului. 

Reconstituirea exacta a costumelor vechi

Femeia dezbracata nu prilejuise nici cea mai mica indignare, decat, poate, printre moralistii rigurosi. Cu toate acestea, jurnalele de moda nu reflecta decat imperfect istoria modei. De exemplu, in primavara lui 1947, un singur jurnalist, Lucien Fransois, a semnalat noutatea primei colectii a lui Christian Dior.  S-a subliniat adesea legatura dintre formele rectilinii ale vesmintelor grecilor si liniile arhitecturii lor; este exemplul unor costume perfect adaptate civilizatiei umaniste pe care o reflecta, reusind sa imbine artisticul cu functionalul. insa ar fi o eroare sa ne imaginam ca ele erau albe. Noi le cunoastem mai ales din sculpturi, ale caror culori timpul le-a sters, sau din gamele cromatice simplificate ale picturilor de pe vase.

Ne aflam aici in fata unei limite care justifica reprosul facut atat de des modei, acela de a fi frivola, scandaloasa, caci ea dadea impresia ca abandoneaza din ce in ce mai mult preocuparea pentru armonia estetica ce apare in marile ei reusite. In ajunul Revolutiei franceze existau doua tendinte in moda: cea pe care am descris-o mai sus, care mergea in sensul complicarii si supraincarcarii ,  si cea care mergea catre simplificare si care cu siguranta corespunde mai mult miscarii de idei. Practicand aceleasi sporturi ca barbati si stand pe plaja la soare dupa baie, baietana avea un ten bronzat. Putin mai tarziu ea a purtat costume de plaja si costume de schi cu pantaloni, dar tinuta de baza va fi mereu costumul cu taior de croiala stricta, purtat cu camasa si cateodata cu cravata.

Arotaio, un grec originar din Kapadochia, a consemnat ca sapunul provenea din Galia, unde era denumit saponi. Pentru a se ingriji, Popeea, sotia imparatului Nero, folosea o masca din faina de secara amestecata cu ulei parfumat, pe care si-o inlatura apoi cu ajutorul laptelui de magarita.  Se stie ca un parfum isi are rolul sau, ca poate exprima fara cuvinte elanul corpului si pasiunile inimii. insa a te sti parfuma este si o arta, si o stiinta. A te parfuma corect inseamna a sti sa te adaptezi circumstantelor si momentelor zilei fara a-ti deranja anturajul. Cine ar avea de exemplu ideea sa poarte seara la restaurant taiorul unei femei de afaceri?

In majoritatea cazurilor e imposibila o reconstituire exacta a costumelor vechi. S-ar putea spune ca vesmantul care evoca cel mai bine o epoca nu este in mod obligatoriu cel care reproduce exact modelele originale, ci mai degraba cel care da spectatorului iluzia lor, asa cum cel mai bun actor nu e cel care plange cu lacrimi adevarate, ci cel care te face sa crezi ca plange cu adevarat. Expresie a tristetii personale, costumul poate fi folosit si pentru a indica o optiune ideologica. in epoca Razboiului de O Suta de Ani au aparut insemne indicand clar apartenenta politica: cutare tinea cu Armagnac, cutare cu Bour- guignon. Mai tarziu au fost vazute camasile rosii ale partizanilor lui Garibaldi si camasile negre ale fascistilor italieni. 

Vedetele hollywoodiene s-au amestecat cu multimea

Un mare succes au cunoscut plansele din La Galerie des modes et iostumesfrangais, editata de Esnault si Rapilly intre 1778 si 1788. Decorul era aproape inexistent, dar toaletele si coafurile erau redate cu lux de amanunte. Fiecare numar era consacrat unei teme speciale: cand printii Frantei, cand fetele galante, cu incursiuni in lumea teatrului si in lumea burgheza, insa cu o permanenta predilectie pentru extravagantele avangardei elegantelor.  inceputul procesului de transformare radicala a tesutului este marcat de inventarea, in 1732, a suveicii volante de catre englezul Kay. Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, masina cu vapori inlocuieste mana omului. Evolutia mecanizarii e dificil de descris; fapt este ca in 1900 teserea era mecanizata peste tot. 

Atunci cand i-a vazut garderoba, chiar mamei sale, Eleonora d'Aragon, vestita si ea pentru eleganta si lux, i s-a parut ca „intra in tezaurul unei catedrale". Printre sutele de toalete (rochii lungi pana in pamant, cu manecile de alta culoare puse separat, toaletele de ceremonii, cu manecile ca niste aripi lungi, ajungand pana la pamant, ca trena, rochii intr-un stil Empire anticipat) nu erau doua la fel.  Burtierele si sutienele cu armatura au fost puse in cuferele din pod, alaturi de corsetele si jupoanele cu turnura, cu care de altfel se inrudeau. Click aici pentru restul informatiei

Acestor variatii gratuite si obositoare ale modei le-a urmat o surprinzatoare intoarcere la clasicism. Directiunea Parfumurilor Chanel a convins-o pe domnisoara Chanel sa iasa din izolarea ei elvetiana si sa redeschida in 1954 Casa de moda pe care o inchisese in 1939. 

Referitor la ciorapii de astazi amintim doar noua formula in care au fost lansati de casele de moda. Se fabrica un fel de cizme care constau din niste botine scurte din piele captusite in interior cu lana ce au un caramb din lana elastica (acesta este de fapt un ciorap strans pe picior).   in schimb la chinezoaice obiectul pudorii erau picioarele; ele acceptau sa si le arate foarte rar, chiar si propriului sot. in functie de popoare si de epoci, o parte a corpului primeste o valoare de simbol; aratarea (neascunderea) acesteia semnifica o deschidere de sine. Partea respectiva reprezinta fiinta cea mai intima.

Societatea de consum din anii '60-'70 a antrenat si escaladarea tabuurilor. Vedetele hollywoodiene s-au amestecat cu multimea, participand la mitinguri ale miscarilor feministe, condamnand atitudinile rasiste, contestand politica militarista a tarilor lor, luptand pentru toleranta, pentru acceptarea homosexualitatii, a lesbianismului si a bisexualitatii. Toate acestea s-au reflectat si in vestimentatie: a aparut moda unisex.  in Germania, voalul este considerat o expresie a convingerilor personale legitime, a caror dezvoltare trebuie asigurata. 

Mai mult, procesele intentate de familiile musulmane care refuzau participarea fetelor lor la orele de sport care aveau loc impreuna cu baietii au avut castig de cauza, tribunalele recunoscand validitatea refuzului ca expresia a unor convingeri personale, unele scoli fiind obligate sa faca ore de sport doar pentru fete, asa cu vedem si pe siteul http://gentidama.webgarden.ro/

Costumul feminin - transformare mai putin radicala decat cel masculin

 Din momentul in care matasea artificiala a inceput sa concureze matasea naturala, multe grupuri financiare puternice s-au aratat interesate de noile descoperiri in domeniu. Fibra textila numita rayon*, pe baza de viscoza, a progresat in mod spectaculos: in 1957 productia de rayon o egala aproape pe cea de lana, in timp ce la Lyon matasea naturala nu mai constituia decat o treime din productia de textile.  Rochia-camasa de muselina alba corespundea unui nou gust, iar hainele masculine renuntau la broderii, ele fiind acum din matase uni, in culori fine: roz, albastru, gri, galben sau verde pal. La inceputul secolului al XlX-lea, hainele ajustate pe corp erau confectionate din tesaturi subtiri, usoare, avand mici decoratiuni imprimate. Muselina alba si inul alb, ornate cu broderii tot albe, compuneau toalete mereu proaspete, purtate sub salul de casmir. Pelerina a fost purtata de toate clasele sociale, timp de peste un secol; difereau doar materialele care depindeau de resursele fiecaruia. in schimb femeile purtau o altfel de pelerina cu gluga: deschisa pe piept si intotdeauna in acelasi fel, fara fantezii. Costumul feminin pare a fi suferit o transformare mai putin radicala decat cel masculin, caci el si-a pastrat trasatura dominanta: rochia lunga, purtata de secole.  Iar minijupa, desi propusa de stilisti, n-a triumfat decat atunci cand Andre Courreges i-a dat un stil, in 1965. Hainele de piele, culorile tipatoare, sortul, cizmele purtate la toate orele zilei si in toate anotimpurile, minijupa, mantoul maxi, bluzoanele si blugii sunt mode lansate de pret-a-porter, a caror istorie ar fi greu de povestit. Doar foarte putine idei de moda sunt adoptate de un numar suficient de femei pentru a li se conferi notorietate.

In lumea parfumurilor este celebru scandalul declansat de Champagne, noul parfum al Casei Yves Saint Laurent, dupa Opium si Paris. Flaconul reproduce binecunoscutul dop al sticlei de sampanie. Potrivit reglementarilor in vigoare, cuvantul champagne nu poate fi folosit pe eticheta unor produse fara acordul producatorilor de sampanie. Astfel ca acestia l-au acuzat pe Saint Laurent de „parazitism publicitar".  De atunci au mai persistat doar diferente de calitate intre hainele diverselor clase sociale, formele ramanand asemanatoare. Clasa muncitoare si-a modelat costumul dupa acela al burgheziei. Si, daca pentru barbati erau la moda palariile, ele deveneau ceva obisnuit si pentru muncitori.

Servitoarele erau imbracate intotdeauna in negru, avand si un sort alb a carui forma a variat in cursul secolului al XlX-lea, si purtau o boneta simpla sau o bucata de panza alba prinsa cu ace; purtau adesea si rochiile mai uzate ale stapanei. Doicile purtau la inceput costumul provinciei lor, caci cel mai adesea ele erau taranci, iar dupa 1870 aveau deja haine tipice: un sort, o manta si o boneta cu panglici.   Acest postulat nu e propriu Orientului: si astazi, in societatile occidentale, imaginea intelectualei e asociata unei femei desexualizate". Si, daca ne gandim ca pentru a nu fi considerate simple obiecte de placere, multe femei refuza sa se machieze sau sa poarte bijuterii, parca am fi inclinati sa-i dam dreptate.Indiferent de postulatul dupa care femeile trebuie sa se ascunda pentru a nu-1 tulbura pe barbat, nu trebuie ignorate mizele politice ale voalului. Text de pe siteul http://modanoua.yolasite.com/

Descrierile hainelor de demult

De asemenea, haina era descrisa in cateva randuri in josul plansei. Desi in primele doua treimi ale secolului al XVIII-lea au aparut destul de multe gravuri de moda semnate de mari artisti, abia in timpul lui Ludovic al X Vl-lea au aparut pentru prima data publicatiile periodice consacrate noutatilor vestimentare.   Romanii nu-si acopereau capul decat atunci cand ploua, cu o gluga, sau atunci cand soarele era prea puternic, cu o palarie cu boruri largi. Semnele distinctive ale elegantelor erau evantaiul si umbrela, care le erau tinute de sclave. Bijuteriile romanilor aveau o infinita varietate. in perioada republicana s-a ingaduit doar un inel, folosit si ca sigiliu, dar in perioada imperiala s-au purtat inele de mare valoare, pe toate degetele.

 Silueta feminina va adopta linia unei clepsidre, strangulata la mijloc. Ni se poate parea ciudat ca femeile nu au protestat la o asemenea constrangere (la inceput, barbatii au fost cei care au protestat!), dar trebuie sa recunoastem ca o rochie fluida curgand cu suplete pe corp arata defectele acestuia intr-un mod necrutator, in timp ce o femeie inchisa intr-o cuirasa isi poate ascunde mai usor picioarele prea groase ori talia prea plina, poate jongla cu proportiile ei naturale si isi poate recompune silueta dupa cum vrea. Fabricate adesea cu un prost gust induiosator si din materiale ciudate (tul, pene, flori artificiale, voalete, chiar hartie de ziar si aschii de lemn), ele au fost reduse la dimensiunile unor palarii pentru papusi sau au devenit monumente nemasurate pe capul femeilor. Pentru a lupta contra frigului sau pentru a iesi pe bicicleta, femeile purtau pantaloni. Click aici

Dupa douazeci de ani de studii la Institutul de Cercetari Olfactive al Universitatii din Warwick, irlandezul George Dodd a descoperit ca organul "responsabil" pentru dragoste este... nasul. Evident ca apoi a incercat sa realizeze un parfum erotic ce declanseaza apetitul sexual, Pheromone Factor, parfum recomandat mai ales celor care urmeaza o terapie sexuala pentru inlaturarea „oboselii conjugale". Experienta ne dovedeste ca fiinta umana se straduieste sa urce in ierarhia sociala; ea are tendinta sa cucereasca sau sa uzurpe costumul celor din clasele superioare. Ludovic cel Blajin a interzis nobililor, dar mai ales ecleziastilor sa poarte haine luxoase si bijuterii prea scumpe. Observam aici o idee moralizatoare, dar care poarta, probabil, si accentul unei rafuieli personale.

Aceasta Rota putea fi inlocuita cu o palarie ascutita de culoare galbena. in cursul secolului al XV-lea aceste semne distinctive au disparut, ele fiind insa reluate de catre Hitler in secolul XX. Hitlei a impus evreilor, intr-un spirit rasist, portul stelei galbene care ii desemna ca viitoare victime ale deportarilor in lagarele de exterminare.   Nu doar pentru a afirma progresul dobandit pe drumul emanciparii lor, ci si pentru a se alinia modei tinerilor, majoritatea femeilor au adoptat intre anii 1968-1970 pantaloni, purtati cand largi, cand stramti, si veste de lungimi variabile, caci taiorul-pantalon sta bine doar pe cele care nu au o silueta durdulie.

Costumul suveranilor asirieni

Ceea ce putem spune, insa, in permanenta despre fiinta umana este ca actul de a se imbraca, de a se impodobi ii este propriu. Cele mai vechi reprezentari pe care le avem despre fiinta umana ne-o infatiseaza imbracata sau, chiar daca vesmantul lipseste, colierele, centurile, coafurile nu lipsesc niciodata.  Si atunci in loc de parfum va fi miros de putrefactie; in loc de brau, o funie; in loc de par impletit, o chelie; in loc de mantie larga, un sac stramt; un semn de infierare in loc de frumusete." Dar religia iudaica s-a rasfrant si asupra imbracamintei. Prin aceasta ne aflam departe de fastul oriental si poate mai aproape de o Grecie pastorala.

Fustele femeilor

Fustele femeilor se evazau pe un vertugadin sau jupon intarit din loc in loc prin cercuri de stuf, constituind o armatura in forma de clopot ce sustinea rochia. Acest artificiu inventat in Spania inca din anul 1470 s-a raspandit in toata Europa, luand diferite forme. in Franta, in Tarile de Jos si in Marea Britanie vertugadin-ul a fost un cerc plasat in jurul coapselor, care repartiza in pliuri verticale largimea fustei cu cute. Desi prima colectie a fost primita de presa cu scepticism, batrana doamna a modei (pe atunci avea 72 de ani) a realizat un costum taior ce putea fi adaptat pentru toate orele zilei, putand fi purtat in orice imprejurari. Fabricat din tweed-uri scotiene suple, impodobite cu galoane asortate, si avand o fusta dreapta ce acoperea genunchiul, noul costum Chanel a reprezentat un succes mondial.

Sa speram ca industria cosmetica nu ne va vinde doar vise frumoase si ca ea ne va ajuta sa aratam aproape cum ne dorim si la patruzeci sau cincizeci de ani... Nu ne-am propus sa ne ocupam aici de stilurile de machiaj, desi acest lucru ar fi cat se poate de interesant, asa ca in continuare vom vorbi doar despre parfumuri. Se obtinea astfel un mers afectat, distins. A- ceasta operatie dureroasa era probabil aplicata tinerelor fete si pentru a le obliga sa nu iasa prea des din casa.Cu exceptia calugarilor budisti, nimeni nu umbla cu capul descoperit. Iarna se purtau caciuli din blana sau din catifea, iar vara palarii din fibre de bambus, carora li se putea adauga un pompon colorat ori un ciucure de matase. 

In timp, costumul suveranilor asirieni a devenit mai bogat. Pe cap ei purtau o tiara cilindrica, asemeni zeilor.in Roma Republicana purpura reprezenta simbolul puterii publice, folosirea ei fiind strict limitata. Doar magistratii si preotii purtau o toga ornata cu o banda de purpura. invingatorii aveau dreptul la o coroana de lauri si la o toga de purpura brodata cu aur.  Sunt intrate deja in istorie faimosul costum de flanel gri al actorului Gregory Peck, atat de indragit de bunicii nostri, si costumele purtate de catre salary men japonezi care invadeaza metrourile din Tokyo. Pentru a-si pastra eleganta clasica, aceste costume nu pot fi combinate decat cu camasi albe, bleu sau roz pal. 

Materiale din care e facuta moda

Filarea. Matasea naturala este formata din fire lungi de pana la 1.000 de metri, pe cand celelalte fibre textile nu depasesc cativa centimetri. Pentru a fi tesute in razboi sau pentru a servi la cusutul cu acul, ele trebuie transformate intr-un fir continuu, de diametru si rezistenta constante.   Si a facut mantia de sub efod, tesuta toata din material albastru. La mijlocul mantiei, sus, era o deschizatura ca deschizatura unei platose; deschizatura aceasta era tivita de jur imprejur, ca sa nu se rupa. Pe marginea mantiei au facut niste rodii de culoare albastra, purpurie si stacojie, din fir rasucit; au facut si niste clopotei de aur curat si au pus clopoteii intre rodii, de jur imprejurul mantiei: un clopotel si o rodie, un clopotel si o rodie pe toata marginea dimprejurul mantiei, pentru slujba, asa cum Domnul ii poruncise lui Moise.

Atunci cand auzea de o rivala, Isabella dadea imediat ordin unui om de incredere sa o tina la curent cu toate detaliile, cu toate intiativele acestei rivale in materie de moda si de eleganta. Asa a procedat cu sora sa Beatrice, pe care a spionat-o pana la moarte, cu viitoarea sa cumnata Lucretia Borgia si cu nepoata sa Renee de France.  Burtierele si sutienele cu armatura au fost puse in cuferele din pod, alaturi de corsetele si jupoanele cu turnura, cu care de altfel se inrudeau.Acestor variatii gratuite si obositoare ale modei le-a urmat o surprinzatoare intoarcere la clasicism. Directiunea Parfumurilor Chanel a convins-o pe domnisoara Chanel sa iasa din izolarea ei elvetiana si sa redeschida in 1954 Casa de moda pe care o inchisese in 1939. 

Inca de la sfarsitul secolului trecut s-a constatat ca fluturii de noapte masculi sunt capabili sa gaseasca o femela aflata la o distanta de cativa kilometri. Dar, daca masculilor le sunt taiate antenele (organele olfactive ale insectelor) sau daca femela este tinuta intr-un borcan inchis ermetic, nefericitii fluturi nu-si vor mai gasi "sufletul-pereche".  Astazi, bebelusii in blue-jeans ne ofera aceeasi imagine.in cursul istoriei au existat totusi tentative de a da copiilor un costum adaptat varstei lor, dar fara un succes de durata. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, sub influenta ideilor lui Jean-Jacques Rousseau, au fost suprimate balenele pentru copii, pe care pana atunci acestia fusesera obligati sa le poarte pentru a se obisnui sa se tina drepti.

Si tiganii, care erau tratati drept paria, au fost obligati sa poarte cusuta pe piept o bucata de drap rosu in forma de laba de rata. Tot in Evul Mediu, leprosii erau obligati sa poarte un costum care sa permita recunoasterea lor de departe: o haina lunga, cu gluga gri sau neagra, asemanatoarea aceleia a pelerinilor, dar mai ales o caraitoare (roata dintata din lemn care face galagie cand este invartita si care este astazi o jucarie pentru copii), pe care trebuia sa o agite cand vedeau apropiindu-se oameni sanatosi.   Credem ca la eleganta clasica nu se va renunta niciodata... Este cert ca multe piese de imbracaminte vorbesc despre cel ce le poarta. John Steinbeck, laureat al Premiului Nobel pentru literatura, consticnt de faptul ca se pot afla multe despre un om dupa felul in care isi poarta palaria, descrie astfel palaria purtata de un personaj din povestirea Perla: "Nu pe spate sau intr-o parte ca un om nechibzuit, necasatorit sau iresponsabil, si nu turtita cum ar fi purtat-o un om in varsta, ci inclinata un pic inainte ca un semn de agresivitate si seriozitate si vigoare."

Functiile principale ale imbracamintei

Culorile cinstite ar fi negrul, albul, griul, maroul, iar culorile necinstite - verdele, galbenul, rosul si in general toate culorile prea vii si prea calde. in morala protestanta a culorilor, albastrul e considerat o culoare sobra si demna, la fel ca negrul si griul, fiind deci o culoare cinstita. Acest lucru a contribuit foarte mult la favorizarea albastrului in vestimentatia feminina si masculina a intregii Europe protestante.  Asa s-a nascut bleumarinul, care dupa Primul Razboi Mondial va deveni rapid una din-tre cele mai purtate culori din Europa. Secolul nostru a inlocuit negrul, dominant in secolul trecut, cu bleumarinul, culoare la fel de sobra, dar mai putin dura si austera. De fapt, in vopsitul industrial e mult mai greu de obtinut un negru profund si uniform decat un bleumarin avand aceleasi calitati. In anul 1921 au fost descoperite in Groenlanda cateva obiecte vestimentare datand din diferite perioade ale secolului al XlV-lea, care s-au conservat foarte bine in gheata. Observam cum aceste haine confectionate din stofa groasa de lana maro sau gri si-au schimbat treptat forma si croiul, scurtandu-se, si cum fustele au fost largite prin adaugarea unor bucati de stofa triunghiulare. Daca femeile destul de bogate pentru a-si putea cumpara haine cu marca unei case celebre au fost dintotdeauna putine, un public mult mai numeros se inspira din propunerile facute prin aceste modele. Revistele de moda propagau aceste propuneri, iar industria de confectii copia unele initiative ale caselor de moda cu un mic decalaj de timp. 

Dar sa vorbim si despre moda din zilele noastre

Aceasta cantitate consi- tleiahila de par se fixeaza pe niste coarne lungi din lemn sau din argint, cu un pieptene si cu o panglica alba. Unii creatori excentrici din zilele noastre propun iei coafuri, unele mai ciudate ca altele. Americanca Terry Niedzialek transpune in coafuri orice tema, realizand adevarate sculpturi din par, Foloseste vopsele multicolore, fixative, dar si lut, miere sau ceara de albine.   in Japonia, pentru femei s-a instaurat kimono-ul, o haina cu maneci largi, prinsa cu o centura numita obi. Tot din cadrul costumelor cu evolutie lenta de tip drapat sau infasurat fac parte san'*-ul indiencelor si sarong-n\ malaeziencelor (un fel de sari mai scurt).in India, functiile principale ale imbracamintei au fost dintotdeauna de a indica pozitia economica si sociala a celui care o purta, de a ascunde eventualele imperfectiuni fizice, de a evidentia frumusetea corpului si de a constitui, prin ea insasi, o podoaba.

 Aparitia extravaganta a lui Marilyn echivala cu o declaratie de razboi; ea dorea sa fie antiteza Jacquelinei Kennedy, adoptand o tinuta ce trebuia sa fie contrariul rochiilor excesiv de serioase, model Balmain, purtate de catre aceasta. Pearl Portefield a dat parului lui Marilyn cea mai calda nuanta posibila; revista Vogue a prezis ca aceasta va deveni o moda nationala. Astazi, proletarii se imbraca ingrijit, iar burghezii poarta blugi nespalati (dar sic!). Femeile imprumuta de la barbati pantalonii, iar creatorii de moda precum Jean-Paul Gaultier vor sa-i imbrace pe acestia in rochii. Chiar daca ar avea un ascutit simt de adaptare, cum sa se obisnuiasca Biserica cu toate acestea?

Obiceiuri vestimentare

In ultimul sfert de veac au disparut razboaiele din lemn, actionate cu mana, acestea fiind inlocuite cu razboaie metalice mecanice. Tot atunci se separa productia de costume de productia de tapiterii. Spre sfarsitul secolului al XlX-lea renasc tesaturile cu decor. Haute couture cerea noi stofe, astfel ca au inceput sa fie fabricate museline de matase, crep-uri usoare si crep de Chine in tonuri uni.  Dupa 1920, cataloagele de moda au inceput sa indice talia, aleasa in functie de perimetrul bustului, iar pentru copii in functie de varsta. Sistemul s-a normalizat abia dupa 1960, o data cu dezvoltarea industriei pret-a-porter-ului. Fiecare tara are acum propriul sistem de cotatie a masurilor, acestea fiind indicate prin etichete. Fabricarea hainelor in serie se face astazi mecanic, oamenii doar supraveghind procesele.

 Vertugadin-ul clopot va fi purtat in Austria, Germania si Italia, la inceputul secolului al XVII-lea. Un alt detaliu vestimentar devine parte integranta a costumului elegant al secolului al XVI-lea: lenjeria. Camasile brodate si colorate sunt inlocuite acum de camasute albe fara maneci, cu guler inalt. Astazi vesmantul nu mai este doar o necesitate sociala, iar aspectele lui li tisiste, desi nu sunt pe cale de disparitie, au fost destul de elucidate pentru ca " fiinta adulta sa le poata depasi. Ar fi insa o eroare sa consideram ca toti au ajuns la o asemenea maturitate. Costumul a incetat sa fie, cel putin partial, semnul socant al inegalitatii sociale; uniforma si-a pierdut din importanta ei cu ca- uu ter fetisist, tabuurile sexuale nu mai apasa atat de greu asupra obiceiurilor vestimentare. 

 De prin anii '60 manusile aproape i n ui disparut. Acum ele nu mai au nici o semnificatie sociala si sunt utilizate i lo.ir impotriva frigului; tinerii mai vad doar prin filme ce insemna pentru inaintasii nostri aruncarea manusii (provocare la duel)!Cuvantul batic este de origine jawaneza si inseamna „pictura ceruita"din minidesenele in culori de pe sarong-ul malaeziencelor poarta numele de batic.  Era deci inutila interzicerea ei. Eleganta si calitatea hainelor sunt tributare disponibilitatilor fiecarei categorii sociale; inegalitatea prezenta in societatile umane continua sa fie cauza principala a diversitatii hainelor. Un fenomen mai recent este acela ca in unele tari cu un nivel economic mai ridicat majoritatea oamenilor au posibilitatea schimbarii hainelor inainte de a le uza, in timp ce in tarile mai mult sau mai putin socialiste (sau foste socialiste) ori in cazul unor dictaturi apare o anume omogenizare, uniformizare a hainelor.

Uniformele se caracterizeaza uneori printr-o adaptare destul de aproximativa la situatiile in care trebuie folosite. De exemplu, pompierii din multe tari sunt echipati inca in tinute de tip militar, in cazul lor folosindu-se destul de putin recentele descoperiri in materie de textile ignifuge. Deci, inainte de a fi costume functionale, uniformele sunt semne de recunoastere. Durata doliilor a fost scurtata la inceputul secolului al XlX-lea, dar apoi a fost fixata din nou la doi ani, termen care s-a mentinut pana catre cel de-al Doilea Razboi Mondial. O vaduva nu purta in primele luni de doliu decat lana cu garnituri de crep, nu avea asupra sa nici un obiect colorat, bijuteriile ei trebuia sa fie din jais* sau lemn, evantaiele negre, iar batistele brodate cu negru, mai ingust sau mai lat, dupa lungimea perioadei de doliu.