In ultimul sfert de veac au disparut razboaiele din lemn, actionate cu mana, acestea fiind inlocuite cu razboaie metalice mecanice. Tot atunci se separa productia de costume de productia de tapiterii. Spre sfarsitul secolului al XlX-lea renasc tesaturile cu decor. Haute couture cerea noi stofe, astfel ca au inceput sa fie fabricate museline de matase, crep-uri usoare si crep de Chine in tonuri uni. Dupa 1920, cataloagele de moda au inceput sa indice talia, aleasa in functie de perimetrul bustului, iar pentru copii in functie de varsta. Sistemul s-a normalizat abia dupa 1960, o data cu dezvoltarea industriei pret-a-porter-ului. Fiecare tara are acum propriul sistem de cotatie a masurilor, acestea fiind indicate prin etichete. Fabricarea hainelor in serie se face astazi mecanic, oamenii doar supraveghind procesele.
Vertugadin-ul clopot va fi purtat in Austria, Germania si Italia, la inceputul secolului al XVII-lea. Un alt detaliu vestimentar devine parte integranta a costumului elegant al secolului al XVI-lea: lenjeria. Camasile brodate si colorate sunt inlocuite acum de camasute albe fara maneci, cu guler inalt. Astazi vesmantul nu mai este doar o necesitate sociala, iar aspectele lui li tisiste, desi nu sunt pe cale de disparitie, au fost destul de elucidate pentru ca " fiinta adulta sa le poata depasi. Ar fi insa o eroare sa consideram ca toti au ajuns la o asemenea maturitate. Costumul a incetat sa fie, cel putin partial, semnul socant al inegalitatii sociale; uniforma si-a pierdut din importanta ei cu ca- uu ter fetisist, tabuurile sexuale nu mai apasa atat de greu asupra obiceiurilor vestimentare.
De prin anii '60 manusile aproape i n ui disparut. Acum ele nu mai au nici o semnificatie sociala si sunt utilizate i lo.ir impotriva frigului; tinerii mai vad doar prin filme ce insemna pentru inaintasii nostri aruncarea manusii (provocare la duel)!Cuvantul batic este de origine jawaneza si inseamna „pictura ceruita"din minidesenele in culori de pe sarong-ul malaeziencelor poarta numele de batic. Era deci inutila interzicerea ei. Eleganta si calitatea hainelor sunt tributare disponibilitatilor fiecarei categorii sociale; inegalitatea prezenta in societatile umane continua sa fie cauza principala a diversitatii hainelor. Un fenomen mai recent este acela ca in unele tari cu un nivel economic mai ridicat majoritatea oamenilor au posibilitatea schimbarii hainelor inainte de a le uza, in timp ce in tarile mai mult sau mai putin socialiste (sau foste socialiste) ori in cazul unor dictaturi apare o anume omogenizare, uniformizare a hainelor.
Uniformele se caracterizeaza uneori printr-o adaptare destul de aproximativa la situatiile in care trebuie folosite. De exemplu, pompierii din multe tari sunt echipati inca in tinute de tip militar, in cazul lor folosindu-se destul de putin recentele descoperiri in materie de textile ignifuge. Deci, inainte de a fi costume functionale, uniformele sunt semne de recunoastere. Durata doliilor a fost scurtata la inceputul secolului al XlX-lea, dar apoi a fost fixata din nou la doi ani, termen care s-a mentinut pana catre cel de-al Doilea Razboi Mondial. O vaduva nu purta in primele luni de doliu decat lana cu garnituri de crep, nu avea asupra sa nici un obiect colorat, bijuteriile ei trebuia sa fie din jais* sau lemn, evantaiele negre, iar batistele brodate cu negru, mai ingust sau mai lat, dupa lungimea perioadei de doliu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu