Haine pentru diverse utilitati

In reprezentarile de pana atunci, hainele Mariei puteau fi de orice culoare, dar erau intotdeauna de o culoare inchisa: negru, gri, maro, violet. Ideea, prezenta deja in arta paleocrestina (inca din Roma imperiala erau folosite haine de doliu negre sau de o alta culoare inchisa), care se prelungeste in arta carolingiana si ottoniana, era ca Fecioara trebuie sa poarte doliu pentru fiul ei mort pe cruce.   Ca intotdeauna si ca peste tot, femeile se preocupau de frumusetea lor. Vechiul obicei de a-si unge corpul cu ulei era inca actual in timpul lui Iisus. Chiar cand erau sarace, femeile aveau intotdeauna in casa ulei de maslin, cu care se ungeau dupa baie sau chiar fara a face baie. 

Schimbarile modei

Din acest moment schimbarile modei nu vor mai fi dictate doar de gusturile unei mici parti a claselor instarite, ci si de acelea ale artizanilor inventivi, care, ghicind inclinatiile clientelei lor, vor sti sa se serveasca de manechinele-vedeta pentru a vinde inventiile modei pariziene si altora. Aceasta miscare a supravietuit transformarilor societatii de dupa Revolutia franceza, iar haute couture pariziana a cules roadele ei in a doua jumatate a secolului al XlX-lea. Se vor tricota sosete, veste, pulovere, care nu vor mai fi destinate doar combatantilor, caci femeile descoperisera calitatile de intretinere ale tricotajului si usurinta cu care se putea fabrica. Tesaturile de jersey si-au facut aparitia in moda gratie Gabriellei Chanel, care si-a deschis casa de moda in acea perioada.

A inceput sa inventeze costume pentru actorul acestui spectacol miraculos care e viata cotidiana, pentru a hrani nevoia de spectacol „care exista intr-o masura mai mica sau mai mare in fiecare dintre noC'. Descinzand din teatru in plina scena a strazii, ea innobileaza vesmantul, facand din el un costum. Barbatii poarta o haina scurta peste o jiletca brodata, croita patrat, sau peste bluza si pantalon. Pantalonul cedeaza uneori locul (in Bretania) curiosului bragou-braz sau chilot bufant din drap ori din panza alba. Pantofii asociati in mod obisnuit costumului taranesc din secolul al XlX-lea sunt sabotii de lemn, avand uneori un decor sculptat, prevazuti adesea cu o curea de piele, ieftini si adaptati muncii de la tara.

Ciclistele purtau corsaje chemisier si palarii masculine canotier. Conducatorii automobilelor erau nevoiti sa se apere de praf si de vant, astfel ca pe la 1900 ei purtau pardesie lungi din drap sau din piele, caschete cu aparatoare de obraji si ochelari fumurii montati pe o tesatura moltonata. Seducatorul incepea sa fie preocupat de castigul banilor, ingrijindu-se tot mai putin sa placa prin detalii personale ale costumului. Se spune ca aceasta eleganta inghetata a fost imprumutata din Anglia, barbatii renuntand sa-si mai aleaga liber imaginea pentru a se inchide in acest conformism. Pentru englezi, insa, excentricitatea a fost din- totdeauna un simptom al geniului.